Cunoscutǎ stațiune turisticǎ, situatǎ în partea cea mai esticǎ a Italiei, Santa Maria di Leuca oferǎ atracții pentru toate gusturile: istoria şi legendele se împletesc, iar marea şi bucǎtǎria pugliese transformǎ totul într-un sejur agreabil. Se zice cǎ acesta este locul precis unde douǎ mǎri se întâlnesc, se îmbrǎțişeazǎ şi se contopesc : Marea Adriaticǎ şi Marea Ionică. Scepticii pot riposta, spunând cǎ hǎrțile nautice demonstreazǎ cǎ acest loc este în apropiere de Otranto ( vezi articolul aici) , dar localnicii spun că la rǎsǎritul soarelui se vede cu ochiul liber locul unde cele două mǎri se întâlnesc, pentru că una dintre ele este albastru deschis, iar cealaltǎ are o tentǎ de albastru cobalt.
Grecii au botezat-o “leukos”(albǎ). Turcii au încercat sǎ o cotropeascǎ şi de atunci dateazǎ Turnul Mortului, construit ca turn de apǎrare împotriva turcilor, numit aşa pentru cǎ înǎuntru au fost descoperite oasele unui om. Când a venit rândul romanilor, aceştia au botezat Santa Maria di Leuca , “ de finibus terrae”, însemnând capǎtul pǎmântului.
Santa Maria di Leuca este un tărâm legendar. Insuşi sfântul Pietru se pare cǎ a trecut pe aici. Fecioara Maria este foarte veneratǎ aici din vechi timpuri, Leuca fiind o destinație pentru pelegrini. Cea mai cunoscută legendă vorbeşte despre Ulisse şi cele trei sirene care nereuşind sa-l seducă, sfârşesc în mare. Dacǎ din mormântul sirenei Partenope ia naştere oraşul Napoli, sirena Leucosia probabil că a generat Leuca. Alte legende vorbesc despre templul zeiței Minerva ce s-ar fi gǎsit acolo unde astǎzi este sanctuarul.
Recomand vizitarea promontoriului Leuca noaptea. Este magic să urci cele 180 (sau cele 284 potrivit altor versiuni, sincer nu am avut curajul sǎ le numǎr) de trepte pe jos ca să ajungi pe o platforma ce pare atârnată de cer. Platforma este luminatǎ de un far din anul 1864 înalt 47 de metri. Farul luminează cu intermitență. Când lumina bate în dreapta, partea stângă rămâne în penumbră şi invers. O briză uşoară vine dinspre mare. Un pic la dreapta de far, se găseste sanctuarul vizitat anul trecut de actualul Papă. Bătrâne ce se sprijină în toiag, vin să vorbească cu Dumnezeu, autocare de evlavioşi urcă drumul maşinilor iar o pleiadă de măicuțe îşi fac de lucru de zor.
La intrarea în sanctuar, sunt lipite afişe care avertizează turiştii că vestimentația trebuie să fie decentă iar intrarea cu înghețata este interzisă. Atmosfera este deosebit de romantică, singurul lucru care te face să te trezeşti la realitate este prezența chioşcurilor de suveniruri. Sunt din lemn, sunt cochete, dar sunt singura dovadă a civilizației contemporane.
Marea se găseşte jos, acolo unde este Marina di Santa Maria di Leuca. Promenada la malul marii este plină de atracții turistice. Zahăr pe băț, chioşcuri cu clătite cu nutella, restaurante, terase, acrobați, muzică medievală, de toate pentru toate gusturile. Marea este cristalină iar plaja are nisipul fin. Pe o parte e plaja, pe partea cealaltă, delimitate de şosea, se găseşte un şirag de vile din 1800. Aceasta perioadǎ este importantǎ pentru Santa Maria di Leuca, pentru cǎ , dintr-un sat de pescari, localitatea se transformǎ într-o destinație de agrement. Încep sǎ rǎsarǎ aceste vile maiestuoase, adevǎrate conacuri nobiliare, construite de bogații din Salento. Sunt dotate cu parcuri, grǎdini, capelǎ, grajduri pentru cai. Sunt construite în diverse stiluri : pompeian, arab, neoclasic. Se pot vizita numeroasele grote, dintre care cea mai cunoscutǎ este Grota Diavolului, numitǎ aşa din cauza zgomotelor ce se aud atunci când marea pǎtrunde în grotǎ. Aici au fost descoperite oseminte strǎvechi, ce au determinat specialiştii sǎ considere cǎ Leuca a fost locuitǎ începând din Neolitic.
Mussolini a lǎsat propria amprentǎ prin construirea unei cascade care se terminǎ cu o coloanǎ romanǎ. O altǎ particularitate este faptul cǎ în Santa Maria di Leuca se pot admira atât rǎsǎritul cât şi apusul soarelui, momente magice ce accentueazǎ farmecul acestei localitǎți romantice.
Ruxandra Drăgoescu
