Când îmi doresc să evadez din haosul oraşului în care trăiesc, că e iarnă sau vară, optez aproape mereu pentru soluția Pozzuoli, care înseamnă peisaje rupte din rai, restaurante unde se pregătesc în special produsele mării, un port pitoresc, o piață de peşte enormă. Dar ceea ce eu numesc impropriu Pozzuoli sunt în general mai multe orăşele şi cătune lipite unele de celelalte, dintre care Pozzuoli este cel mai cunoscut, numite”I Campi Flegrei”.
“Flegreo” este un cuvânt de origine greacă ce înseamnă “arzător”. Imaginați-vă o caldera (depresiune vulcanica) ce acum e în repaos, lungă 12-15 km, cu cratere, izvoare termale, fumarole, lavă topită. Într-un cuvânt, un supervulcan. Una din zonele cele mai frumoase dar şi cele mai periculoase de pe pământ. Pozzuoli, situat la câțiva km nord vest de Napoli, este o poezie. Edificat de către colonizatorii greci în 520 î.H, devine principalul port în timpul Imperiului Roman şi are o lungă perioadă de înflorire ce va dura până la construirea portului de la Ostia.
La Pozzuoli poți ajunge atât pe mare cât şi pe uscat. Dacă vii cu maşina, un miros persistent de sulf te întâmpină de la intrare: provine de la Solfatara, un vulcan noroios ce are venerabila vârstă de 4000 de ani. Este unul din cei 40 de vulcani prezenți în zona Campi Flegrei.
Natura a dăruit acestui oraş peisaje de vis, dar în acelaşi timp, dacă trăieşti aici, ştii foarte bine că trebuie să te bucuri de ceea ce ai, pentru că totul poate să dispară într-o secundă : marea, vulcanii, cutremurele si bradisismul, pot nărui munca de o viață. Bradisismul este un fenomen datorat activității vulcanice, ce face ca prin înălțarea şi coborârea nivelului mării să se inunde toate construcțiile. În anii 80, locuitorii au părăsit centrul istoric, Rione Terra , din cauza acestui fenomen.
Săpăturile arheologice au scos la iveală un amfiteatru roman, al treilea din lume ca dimensiune. Multe alte construcții au fost în schimb, construite pe temeliile construcțiilor antice romane. Trecerea de la Pozzuoli la Baia este imperceptibilă.
Marea,străzile înguste, tuful, vegetațiă supraetajată, arbuştii cu flori violete, îți însoțesc paşii. Strada urcă până ce se iveşte privirii, cocoțat pe un promontoriu,castelul aragoneze din secolul al XV lea, ce adăpoşteşte un muzeu arheologic. Frumusețea desăvârşită a acestei zone face ca împărații romani să o aleagă drept stațiune balneară. Au rezistat până în zilele noastre Termele Lui Nero, dotate cu piscine naturală cu apă caldă şi rece şi saune naturale, accesibile vizitatorului comun: în jur de 100 de euro 10 intrări am plătit eu acum câțiva ani. Baia era destinația patricienilor şi împăraților romani. Cezar,Pompeius, Augustus, Nero sunt doar câțiva din cei ce aveau locuințe aici. Din cauza bradisismului, multe din vilele aristocrației romane s-au scufundat în mare.
În zilele noastre, la Baia există un oraş poate unic în lume: un oraş scufundat. Un oraş roman, unde se pot vedea în mare, străzi romane, statui. Cel mai important edificiu este “ Il Nimfeo di Claudio”, adică construcția sacră a împăratului Claudiu ridicată în onoarea unei nimfe.
Tot aici, era o vilă ce a aparținut unui aristocrat ce a organizat conjurația nereuşita pentru asasinarea împăratului Nero. Există două modalități de a vizita oraşul scufundat: se poate organiza fie o excursie cu un vaporaş cu fundul transparent: http://www.baiasommersa.it/escursioni_cymba.htm, fie se pot organiza scufundări: http://www.parcoarcheologicosommersodibaia.it/parco.php?id_lingua=it
Strada tortuoasă te poartă prin portul lui Pozzuoli, acolo unde se juca când era mică Sophia Loren ce s-a născut aici, sau la lacul Averna, ce a luat naştere în cavitatea unui crater de vulcan. Homer şi Virgiliu pomenesc despre acest lac în operele lor, pentru că în antichitate se credea că după acest lac se ascunde intrarea în Infern. La Cuma, se poate vizita Grota Sibilei ( L’Antro di Sibilla), preoteasa zeului Apolo, despre care se spune că ar fi avut faimosul oracol ce prezicea viitorul. Specialiştii afirmă că această grotă, lungă 130 de metri, a fost însă săpată de populații mult mai vechi decât grecii cumani.
In zilele noastre, această zonă este considerată a fi un pol gastronomic. Restaurantele sunt la fiecare pas. Se mănancă în special bucate alese ale mării, peşte proaspat pescuit, fructe de mare. La restaurantul Bobò, Pozzuoli, a cărui specialitate sunt fructele de mare crude, eu am mancat, printre altele, soufflé di patate e baccalà, scottata di tonno con aceto balsamico caramellato, polpette di ricotta con chips di patate, linguine scampi con julienne di seppia. http://www.ristorantebobo.com/gallery.html .
Există un restaurant pe un vas ancorat şi poți să mănânci pe puntea acoperită a navei, cu geamuri transparente şi să prinzi ploaia în mare în timp ce mănânci. Viata de noapte este plină. Recomand localul “ I Damiani”, chic, perfect pentru petrecerile de sfârşit de an: http://www.averno.it/. Agripina, mama împăratului Nero şi-a găsit aici sfârşitul la ordinul fiului său. Împăratul Adrian a murit aici. Sfântul Paul a debarcat aici în drum spre Roma unde urma să fie crucificat.
Pământ de legendă, de mit, unde zei şi muritori şi-au împletit destinele. Absolut de văzut.
Ruxandra Drăgoescu
