Aşa cum am promis, continuăm seria obiectivelor de nepierdut din oraşul Napoli. Şi am să vă vorbesc despre castelul Maschio Angioino.
În 1279, regele Carol I de Anjou comandă construirea unui castel, care ulterior va fi gata în 1282. Castelul a trecut sub stăpânirea mai multor regi şi a suferit numeroase modificări, incendii și atacuri. Era construit aproape de port, în mare. Dar după câteva secole marea s-a retras, şi acum, deşi castelul se găseşte foarte aproape de mare, aceasta a fost înlocuită de stradă. De câțiva ani, Piazza Municipio, una dintre cele mai importante piețe din oraş, dominată de acest castel, face obiectul săpăturilor arheologice.
Angajații castelului mi-au spus că vestigiile ce înconjoara castelul sunt din 1700, dar dedesupt, sunt foarte vechi, de dinainte de romani, de când oraşul era o colonie grecească. Castelul seamană cu cele pe care le vedeam in filmele cu Vrăjitorul Merlin şi Cavalerii Mesei Rotunde: este de fapt o fortăreață, are cinci turnuri impunătoare iar intrarea principală în castel este deosebit de frumoasă: două turnuri, de o parte şi de alta a intrării, cu un arc de triumf în mijloc, din marmură sculptată.
Giotto a decorat tavanul principalei săli, Sala Baronilor, cu imagini ale eroilor din antichitate dar din păcate acestea s-au pierdut. A rămas însă farmecul intact al imensei camere din secolul al XII lea şi, mai ales povestea potrivit căreia, în 1487, baronii care conspiraseră împotriva regelui, sunt invitați în această sală cu pretextul participării la nunta nepoatei sale. Dar sunt arestați şi unii dintre ei, ucişi. Practică foarte folosită în Evul Mediu, chiar şi la noi: e de ajuns să ne aducem aminte de Alexandru Lapuşneanu.
În prezent, castelul închiriaza multe săli pentru diverse expoziții, congrese sau evenimente culturale. Are o aripă dispusă în două etaje, dedicate muzeului civic şi unde se pot admira tablouri valoroase, (dintre care mi-au atras atenția cele ale pictorului napoletan Luca Giordano), sculpturi, şi o poartă din bronz minunată.
Era o fostă poartă a castelului,şi ea, la randul ei, sculptată cu scene de război. Ȋn două locuri are o gaură şi o ghiulea de tun ce iese din poartă: se pare că regele s-a pricopsit cu această poartă dintr-o pradă de război. Iar pe drum, în timp ce se întorcea la Napoli, nava a fost atacată și o ghiulea s-a înfipt în poartă. Cappella Palatina fu, în secolul XIV, decorată de Giotto şi de ucenicii săi, dar în prezent au rămas doar câteva fragmente în jurul ferestrelor imense. Ȋn capelă pot fi admirate diverse obiecte de cult din aur și argint, ex voto , sculpturi . Castelul mai prezintă alte două capele: Cappella delle Anime del Purgatorio (sufletelor din Purgatoriu) și cea a Sfântului Francesco da Paola, şi ele la rândul lor decorate cu obiecte de artă bisericeşti. Sala armelor este o sală subterană.
Pardoseala este parțial din sticlă transparentă. Sub sticlă, resturi arheologice începând cu secolul I i.H. până în a doua jumătate a sec al V a d.H. De asemenea, obiecte funerare, pentru că locul a fost folosit şi în acest scop începând cu secolul al VI lea până în secolul al XII lea.
Castelul are și partea sa obscură: există închisoarea “crocodilului” numită aşa pentru că, potrivit legendei,la un moment dat prizonierii din această închisoare încep să dispară în mod misterios. Cauza era un crocodil ce intra printr-o deschizătură și îi sfâşia apoi îi târa în mare, de un picior. Aşa că stăpânii castelului au găsit soluția să dea crocodilului toți deținuții incomozi. Peisaje încântătoare, istorie şi artă. Trei motive pentru a vizita acest castel, martor secular al faptelor de arme pe aceste meleaguri.
PENTRU A AJUNGE LA CASTEL: de la gara centrală, Garibaldi, se ia autobuzul C55 (pentru Via Depretis) sau R2 (pentru Piazza Trieste e Trento ). Costul vizitării castelului: 5 euro.
Ruxandra Drăgoescu
