Nici nu te îndepărtezi la mai mult de treizeci de km de Napoli, că marea , palmierii și pescărușii dispar și lasă locul unei întinderi de pământ, delimitată în doua părți de autostrada croită de mâna omului. La dreapta și la stânga, câmpia se ”umflă” și dă forma colinelor și munților. Vegetația are o tentă de verde deschis, diferită față de paleta de culori cu care sunt de obicei obisnuită în Napoli: verde aprins, mov, rosu, roz.
Mă îndrept spre Campitello Matese, mai precis spre Bojano, un orășel la poalele muntelui La Gallinola, situat la granițele regiunilor Campania și Molisse. O locație liniștită, departe de traficul și marea de oameni în continuă agitatie de la oraș. În Bojano clădirile sunt simple, albe, au în general un etaj și sunt făcute din piatră, cu acoperișul din lemn roșiatic. Piatra, prezentă în toate construcțiile, este un leitmotiv, și întărește impresia vizitatorului că acest loc este rupt de lume, rămas incapsulat într-o epocă medievală.
Nu circulă multe mașini și turistul găseste în asta o binecuvântare. Zona este bogată în izvoare naturale, dintre care cel mai cunoscut este Biferno. Așezarea este curată, iar pomii fructiferi sunt înfloriți. Îmi place să inspir pe nări mirosul emanat de florile de piersică, pentru că îmi aduce aminte de primăvara din România.
Bojano merită vizitat pentru măcar două lucruri. Pentru că este patria unui istoric faimos, Emilio Gentile, care prin comentariile sale asupra fascismului a adus multe schimbări din punct de vedre al ideologiei. De asemenea Bojano este faimos și pentru gastronomie și pentru producerea unei mozzarelle de calitate, “fior di latte”de Bojano (foto). Am descis să gustam această faimoasă delicatesă gastronomică. Trattoria “Da Filomena” are specific local. Pe ușa de la intrare sunt exemplificate diverse semnalări în ghiduri gastronomice : slow food, low cost food, semn că restaurantul este bun. Servirea este ireprosabilă, iar meniul este tradițional. La aperitiv, ni se aduce un platou cu salam de mai multe feluri, mozzarella, prosciutto (jambon) crud , măsline imense verzi , brânză de oaie și de vacă, plus un alt platou cu bruschete cu ulei de măsline. ”Fior di latte” înseamnă niște mingiuțe mici, albe. Gustoase, dar eu prefer mozzarella, care ți se topeste în gură și apoi simți laptele cum se prelinge pe gât. La rubrica de gastronomie a publicației noastre puteți citi și o rețetă specifică locului.
Orășelul este împărțit în două părți: Bojanul modern, care este situat la șes, iar Bojanul vechi este cocoțat pe pantele masivului Matese. “Il Matese” vine de la Mathesium, toponim ce există din perioada preromană. Masivul ocupă o suprafață de peste 1000 de km pătrați și se împarte între Campania și Molise. Este delimitat de râurile Volturno, Biferno, Tammanro și Calore.Urcăm să vedem burgul medieval. Priveliștea e încântătoare de sus : munții și dealurile sunt cât o cutie de chibrituri iar casele cât un ac cu gămălie. De pe ruinele vechiului ”Castello” (foto) se poate vedea aproape întreaga vale, o panoramă extraordinară. Sătucul medieval mă face să cred că acum 200 de ani oamenii nu erau foarte înstăriți, probabil că traiau doar din agricultură și din creșterea animalelor. Nici în prezent situația nu pare a fi foarte diferită. Localnicii pregătesc totul în casă: uleiul pe care îl extrag din măsline, brânza și salamurile. Observ numeroase plăcute comemorative, ridicate în onoarea locuitorilor din Bojano ce si-au pierdut viața în cele două războaie mondiale. Una în mod deosebit, mă face să surâd : « În onoarea tuturor imigranților din lume ». O localitatea mică, dar cu un farmec aparte, care merită ”călcată” măcar o dată.
