Stimate domnule avocat Dallara,
Am nevoie să vă cer părerea despre o problemă cu privire la fiul meu. El e zidar și în urmă cu câteva zile întorcându-se de la muncă s-a oprit să bea o bere într-un bar. Când plecat pe jos din bar împreună cu câțiva amici de-ai săi a fost oprit de către poliție. Poate făceau puțină gălăgie, dar nu făceau nimic rău, erau doar un grup de băieți care se relaxau după muncă. Poliția însă i-a cerut fiului meu să își golească buzunarele și i-au găsit în spate, în buzunarul posterior al pantalonilor, un cuțit tip briceag, al cărui lamă iese apăsând un buton. Fiul meu e un băiat bun, nu ar face rău nimănui: a explicat că acel cuțit îi servește la muncă, pentru a tăia frânghii, benzi, sau uneori pentru a retușa sau modela rapid bucăți de lemn pentru a fi folosite la locul de muncă. Și întrucât când lucrează uneori are o mână ocupată și trebuie să își poată deschide cuțitul utilizând-o numai pe cealaltă, ține în buzunar adeseori un cuțit care se deschide folosind o singură mână. Însă polițiștii l-au raportat penal oricum!
Ce se poate întâmpla acum, cum se poate apăra? Mulțumesc pentru răspuns.
Mioara P.
Stimată doamnă Mioara,
Din păcate legea nu e de partea fiului dumneavoastră, din cum mi-ați descris situația. Încep prin a spune că în Italia normele care interzic sau reglementează portul de arme sunt mai mult de una, creând astfel un normativ complicat ( decret regal (regio decreto) n. 773/1931; articolul 699 din codul penal; legea n. 110/1975; legea n. 497/1974; legea n.895/1967; legea n. 85/1986…).
Dar nu vreau să vă complic ideile cu diferențele dintre aceste norme și vă explic în schimb, simplificând, regulile principale. În Italia este în vigoare principiul general în baza căruia este interzis ca o persoană să poarte asupra sa afară din casă:
1) Arme, exceptând cazul în care deține o autorizație administrativă specifică;
2) instrumente ”atti a offendere”, dacă nu are un motiv justificat să o facă. Încălcarea primului dintre aceste două principii este evident pedepsită mult mai grav decât încălcarea celui de-al doilea.
În general când vorbim de ”instrumente atti a offendere”, ne referim la cuțite, seceri, bâte, topoare, brici de bărbierit și în general toate instrumentele periculoase de muncă. Legea spune tocmai că se pot purta dacă ai un motiv justificat, altfel se comite o infracțiune.
De exemplu dacă un bucătar transportă pe stradă o valiză de cuțite profesionale pentru a merge să gătească pentru o recepție într-o vilă unde nu folosește bucătăria lui obișnuită, cu siguranță asta constituie un motiv justificat. Evident și contextul e important: dacă un țăran încearcă să intre într-o bancă ținând în mână un topor de tăiat copaci cu siguranță va fi oprit și probabil denunțat, însă pe terenul lui îl poate purta liniștit.
Cazul cuțitelor, care sunt obiecte de uz extrem de comun, e acela care se prezintă cel mai frecvent în practica judiciară. O mică premiză: și așa-zisele arme ”albe”, acelea de înțepat și de tăiat ca să ne înțelegem, pot fi considerate, tocmai, arme (de exemplu o sabie e cu siguranță o armă).
Utilizând mereu distincția între ”instrumente atti a offendere” și ”arme”, de obicei un cuțit obișnuit intră în prima categorie. Totuși, când cuțitul are determinate caracteristici ofensive e considerat o armă (care nu poate fi purtat nici dacă există un motiv justificat). Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în considerare inclusiv exact tipul de cuțit purtat de fiul dumneavoastră și opinia majoritară este că acel tip de cuțit e o armă: ”portul unui briceag (molletta) intră în infracțiunea prevăzută de articoul 699, alineatul al doilea, din codul penal, considerându-se o armă ”albă” întocmai, al cărei port este interzis în mod absolut, nefiind admisă licența din partea legilor de siguranță publică” (sentința n. 45548/2015)..
În orice caz, și dacă interpretarea Curții de Casație pare să nu-i dea dreptate fiului dumneavoastră, eu aș încerca să conving judecătorul că efectiv fiului dumneavoastră îi era mai util un briceag cu buton în locul unuia de alt tip, tocmai pentru motivul pe care l-ați scris dumneavoastră, adică pentru o mai bună manevrare a cuțitului însuși (daca apoi există martori, eventual colegi de muncă, care confirmă faptul că el folosea zilnic acel cuțit pentru muncă, și mai bine).
Gabriele Dallara e avocat pledant în fața Curții de Casație cu biroul în La Spezia și judecător onorific la Tribunalul din Genova. Printre altele a fost profesor cu contract de drept sanitar și dreptul muncii la Universitatea din Genova și de drept procesual penal la Școala de specializare pentru profesii legale al Universității din Pisa.
De mulți ani reprezintă cetățeni și asociații române în toată Italia. Puteți trimite întrebările voastre juridice pentru a le supune la răspuns la adresa de poștă electronică [email protected]
articol realizat în colaborare cu Raul Gherghel
