Conform legii cu privire la cetățenie (L. 91/1992), dobândirea cetățeniei italiene (prin căsătorie, filiație, reședință …) nu interzice menținerea cetățeniei anterioare, la fel cum se întâmplă și în cazul în care un cetățean italian dobândește cetățenia unui alt stat.
Cetățeanul italian nu va fi obligat să renunțe la cetățenia sa, așa cum este recunoscut de legea L. 91/1992 care la art. 11 prevede „Cetățeanul care deține, dobândește sau redobândește o cetățenie străină, o păstrează pe cea italiană, dar poate renunța la ea dacă locuiește sau își stabilește reședința în străinătate”.
În mod similar, în 2004, Ministerul de Interne a eliminat obligația celor care devin cetățeni prin reședință de a prezenta certificatul de eliberare (certificato di svincolo) prin care noul cetățean declara că renunță la cetățenia de origine.
Cum pot solicita românii cetățenia italiană pentru rezidență, ghidul complet actualizat 2021
Prin urmare, legislația italiană le permite atât cetățenilor săi din străinătate, cât și celor care devin cetățeni, să aibă dublă cetățenie și, prin urmare, să își exercite drepturile (și îndatoririle) relative atunci când decid să își înrădăcineze viața într-un alt stat decât cel al naționalității lor inițiale. Atâta timp cât nu este interzis de un alt stat.
De fapt, această posibilitate nu este admisă de toate țările: sunt state care nu permit dubla cetățenie.
Spre deosebire de Italia, alte state prevăd în schimb limitări ale dreptului de a păstra mai multe cetățenii, unele cu pierderea consecutivă a naționalității în cazul achiziționării celei a unei alte țări (de exemplu Ucraina, China și India), altele cu limitări ale anumitor drepturi pentru așa-numiții cetățeni naturalizați, precum dreptul de a vota sau de a candida la alegeri (de exemplu, Australia).
Alte state prevăd excepții, cu posibilitatea de a-și menține cetățenia, chiar dacă o altă persoană este dobândită prin căsătorie, însă interzic menținerea ambelor în cazul celei de-a doua cetățenii prin reședință.
Prin urmare, dacă intenționați să solicitați cetățenia italiană, asigurați-vă că legea țării dvs. de origine permite menținerea cetățeniei și în cazul în care nu o permite, evaluați dacă sunteți dispus să renunțați la aceasta pentru a păstra cea italiană.
Convenția de la Strasbourg din 1963
Convenția privind reducerea cazurilor de dublă naționalitate și a obligațiilor militare în caz de dublă naționalitate vizează reducerea numărului de cazuri de naționalitate dublă sau multiplă între statele semnatare, stabilind, de asemenea, unele reguli privind obligațiile militare în cazul naționalităților multiple.
Mai exact, în capitolul 1, prevede că cetățenii statelor contractante își pierd cetățenia anterioară în caz de dobândire sau redobândire, prin manifestarea expresă a voinței (deci nu prin căsătorie sau naștere), a cetățeniei uneia dintre țările care au a semnat Convenția.
Dar, în ceea ce privește Italia, și așa în alte state precum Suedia, Germania, Belgia, Franța, Luxemburg, Austria, Danemarca, Norvegia și Țările de Jos, din 4 iunie 2010, cetățeanul italian care dobândește cetățenia uneia dintre țările care aderă la Convenția de la Strasbourg nu își va mai pierde cetățenia.
Articol pentru „Stranieri in Italia” de: Federica Merlo, avocat
articolul în limba italiană:
Doppia cittadinanza: cosa prevede la legge italiana? La guida dei nostri esperti