Fiecare lucrător încasează o retribuţie la netul contribuţiilor de protecţie socială şi asistenţiale, care sunt vărsate direct la INPS de către angajator. Aceste contribuţii nu cuprind însă partea pe care fiecare persoană este obligată să o plătească cu titlul de taxe şi impozite pentru a putea beneficia de serviciile pe care le oferă statul prin intermediul instituţiilor sale publice (şcoli, spitale, primării etc.).
Potrivit legii italiene, oricine încasează un venit în Italia, din muncă subordonată sau autonomă, este obligat, în fiecare an, să depună declaraţia de venituri, prin intermediul căreia se declară statului cât s-a câştigat în anul de referinţă. În proporţie cu venitul câştigat există apoi obligaţia de a plăti taxele în funcţie de procentele fixate tot de lege.
În mod clar cu cât este mai mare venitul cu atât este mai mare suma ce trebuie plătită statului. Pentru lucrătorii subordonaţi, taxele sunt plătite, în fiecare lună, de către angajator prin intermediul reţinerilor pe statul de plată. Din acest motiv este important ca la începutul oricărui raport de muncă lucrătorul să declare dacă are dreptul sau nu la deducerile prevăzute de lege la plata taxelor.
De exemplu, trebuie să declare dacă are soţ sau copii în întreţinere, dacă are sau a avut alte venituri. Certificatul CUD Angajatul subordonat, cu un contract pe perioadă determinată sau nedeterminată, trebuie să primească de la angajator în fiecare an, în jurul lunii martie, "Certificatul Unic al veniturilor obţinute din munca subordonată", aşa-numitul "CUD", un document care atestă sumele vărsate lucrătorului pe timpul anului şi cele plătite statului pentru contribuţii.
CUD-ul trebuie predat de către angajator până în ziua de 28 februarie a anului succesiv celui în care au fost plătite salariile care trebuie să fie certificate. Dacă raportul de muncă a încetat, prin demisie sau concediere, angajatorul are obligaţia de a-l preda, la cererea angajatului, în 12 zile. În CUD sunt trecute toate salariile plătite pe timpul anului, reţinerile efectuate de către angajator şi eventualele deduceri efectuate în relaţie cu situaţia personală a lucrătorului.
Pe lângă aceasta, în CUD sunt indicate contribuţiile de protecţie socială şi asistenţiale vărsate sau datorate lucrătorului. Este important de ştiut că dacă lucrătorul nu a avut alte câştiguri, în afara salariilor încasate de la angajator, nu este obligat să prezinte declaraţia de venituri. Acest lucru este valabil numai dacă a avut un singur angajator fiindcă, în cazul a mai mulţi angajatori, declaraţia de venituri trebuie depusă.
Dacă lucrătorul nu este obligat din motivele indicate mai sus să prezinte declaraţia de venituri poate oricum decide să o facă pentru a avea şi alte deduceri la taxele ce trebuiesc vărsate, de exemplu pentru că pe parcursul anului a avut cheltuieli pentru îngrijiri medicale, pentru lucrări de reconstrucţie, pentru dobânzi la împrumut.
În aceste cazuri se va putea adresa unui CAF abilitat sau unui consultant care îl va asista la completarea declaraţiei, Formularul 730 sau Formularul Unic. Reţineţi că termenele pentru prezentare, în funcţie de tipul de Formular care se alege, dar în mod general, pentru anul 2012 sunt din aprilie până în iulie.
Avv. Mascia Salvatore
