Stimate avocat Dallara, vă scriu pentru a avea opinia dvs. privind un episod întâmplat copilului meu, care are zece ani și frecventează clasa a cincea elementară. Fiul meu este cu siguranță vioi și de câteva ori a fost mustrat de învățătoare pentru că se certa cu alți elevi. Se știe, copiii fac deseori acest lucru la această vârstă,iar învățătoarele trebuie să știe să înfrunte aceste episoade.
Însă acum câteva zile s-a întâmplat ceva grav. Fiul meu s-a luat la bătaie cu un coleg. O învățătoare l-a luat de braț pe fiul meu, care era foarte agitat, pentru a-l despărți de celălalt copil aflat la pământ (și care printre altele și-a spart un dinte), și imediat după l-a îmbrâncit cu violență, urlând la el în fața tuturor.
Când a sosit acasă fiul meu avea o durere foarte puternică la umăr, astfel l-am dus la Urgență, unde i-au diagnosticat o luxație a articulației. Soțul meu voia să se ducă imediat la învățătoare pentru a-i face același lucru pe care l-a făcut ea fiului meu, însă din fericire am reușit să-l opresc. Dar acum doresc ca această învățătoare să mă despăgubească pentru dauna fizică pe care i-a produs-o fiului meu.
Nu e corect să nu primească nicio pedeapsă. Copiii nu trebuie atinși și oricum nu se educă astfel! Cum mă sfătuiți să procedez? Mulțumiri pentru sfaturile juridice optime pe care le dați mereu în Gazeta Românească. Mihaela P.
Stimată doamnă Mihaela,
episodul care i s-a întâmplat fiului dvs. este foarte discutabil, având în vedere că nu am multe elemente pentru a judeca exact faptele. Să spunem înainte de toate că în mod cert în principiu dacă o învățătoare comite un act de violență față de un școlar, acest lucru ar trebui să aibă drept consecință o responsabilitate fie civilă a sa (va trebui să despăgubească dauna), fie penală (ar putea suferi o pedeapsă, după un proces penal), fie disciplinară (angajatorul său ar putea-o pedepsi cu o măsură disciplinară).
Însă în cazul de față dinamica evenimentelor ar putea să nu fie atât de liniară încât să fie considerată în mod clar vinovată învățătoarea. Din ceea ce-mi povestiți, învățătoarea a intervenit pentru a-l despărți pe fiul dvs. de un alt copil pe care probabil îl bătea, căruia fiul dvs.putea să-i facă rău și mai serios (celălalt copil era la pământ cu un dinte spart). În plus, chiar dvs. spuneți că fiul era foarte agitat. Așadar, este foarte posibil ca învățătoarea să fi trebuit să se chinuiască puțin pentru a-l despărți de colegul său aflat la pământ.
Miezul problemei este aici: învățătoarea l-a îmbrâncit pe fiul dvs. pentru a-l îndepărta și a-l face să înceteze să lovească celălalt copil, sau, probabil după ce l-a separat de celălalt, l-a îmbrâncit ”drept pedeapsă”? Pare un detaliu, însă în realitate în Drept aspectul psihologic al unei acțiuni deseori face diferența, făcând acea acțiune legală sau ilegală și chiar ilegală în manieră diversificată.
Gândiți-vă la un omor, care poate fi comis în legitimă apărare, sau intenționat, dacă e voit, din culpă, dacă nu e voit, prin imprudență, dacă doar voia să se facă rău dar nu să se ucidă.
Revenind la cazul nostru, care din fericire este mai puțin sângeros, admițând că luxația umărului fiului dvs. a fost cauzată direct de învățătoare, dacă aceasta a utilizat o anumită doză de violență pentru ca el să nu mai bată copilul aflat la pământ, suntem în fața unei forme de legitimă apărare pusă în act de învățătoare pentru a proteja celălalt școlar (aceasta cu condiția să nu fi fost posibilă separarea celor doi fără a recurge la îmbrăncire).
În acest caz învățătoarea nu ar trebui să fie considerată responsabilă, cu condiția să nu fi făcut exces în utilizarea forței: în acest caz va răspunde de vătămare corporală din culpă, dacă dvs. veți depune plângere. Dacă cearta a avut loc brusc și fără avertisment și învățătoarea a intervenit imediat, se pare că nici măcar nu i se poate reproșa că trebuia să supravegheze cu mai multă atenție școlarii.
În situația inversă, dacă învățătoarea l-a îmbrâncit pe fiul dvs. după ce l-a separat de coleg, va trebui foarte probabil să răspundă în principal de două infracțiuni: vătămare corporală și abuz de mijloace de corecție. Vă sfătuiesc să depuneți plângere, dacă considerați faptele în mod efectiv precum cele descrise mai înainte.
Responsabilitatea disciplinară și cea civilă în sarcina învățătoarei în acest ultim caz ar trebui să fie o consecință. În ceea ce privește responsabilitatea disciplinară, directorul școlii ar putea fi cel care să o activeze împotriva învățătoarei, însă dvs. puteți oricum impulsiona acest aspect al responsabilității trimițând directorului o scrisoare în acest sens.
În ceea ce privește responsabilitatea civilă, dacă litigiul nu se va încheia în afara sălii de judecată, este de-ajuns ca dvs. să demarați un proces penal prin intermediul avocatului pentru a cere o despăgubire, sau puteți demara un proces civil pe cont propriu.
În fine, trebuie să se ia în considerare și posibilitatea ca fiul dvs. să se fi rănit la umăr bătându-se cu celălalt copil și fără să se întrevadă responsabilitatea învățătoarei. În acest caz, rămânând clar că cearta pe moment a fost imprevizibilă și având în vedere că ambii băieți au suferit daune, despăgubirea ar putea teoretic să fie datorată de părinții copilului care a început bătaia familiei celuilalt copil.
În orice caz, în mod mai realist, v-aș recomanda să solicitați mai întâi ca școala să-și activeze propria asigurare: nu e garantat, însă e posibil ca acest lucru să fie suficient pentru ca daunele fiului dvs. să fie despăgubite.
Înscrie-te pa pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
Gabriele Dallara este avocat pledant în fața Curții de Casație cu cabinet în La Spezia și de mulți ani asistă cetățeni și asociații românești din întreaga Italie. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar și Dreptul Muncii la Universitatea din Genova și de Drept Procesual Penal la Școala de Specializare pentru Profesiuni Juridice a Universității din Pisa. Pentru a primi răspuns la o chestiune juridică, puteți trimite întrebările Dvs. redacției ziarului Gazeta Românească.
