Istoria baclavalei se pare că ar fi debutat în Mesopotamia, când poporul de aici a creat prăjitura propriu-zisă, inventând un aluat pe care l-au copt şi peste care a pus miere, pentru a-i da un gust deosebit. Cel mai probabil a fost creat pentru prima dată în bucătăria imperială a Palatului Topkapi, aflat în Istanbulul de astăzi. De asemenea, o reţetă veche de baclava a fost descoperită într-o carte de bucate scrisă în 1330, în timpul dinastiei mongole Yuan.
În prezent, grecii şi turcii se ciondănesc pe tema inventarii baclavalei. Primul popor, cel grec, afirma că originile baclavalei se trag din antichitate, aducând aici ca argument Deipnosophistae (opera din secolul al III-lea d.Hr, scrisă de un anume artist al vremii, unde se pare că este trecută o altă reţetă, asemănătoare celei de azi). Turcii neagă veridicitatea celor spuse de greci, zicând că în lucrarea respectivă nu era vorba de baclava, ci de o altă prăjitură. După părerea lor, minunatul desert a fost inventat în Gaziantep, mult mai târziu, după secolul al VI-lea. În sprijinul istoricilor turci sta şi faptul că mai toate popoarele din zona sud-caucaziana au acest deşert.
Dacă în primii ani de la inventarea ei, baclavaua nu era accesibilă tuturor, pentru că se consuma numai în situaţii speciale, mai târziu ea a devenit mult mai obişnuită la mesele oamenilor. Toate culturile ce au reţea în bucătăria lor au influenţat într-un fel sau altul baclavaua. Coca folosită la prepararea prăjiturii poartă denumirea de“phyllo”, după ce înseamnă “frunza”, în limba greacă. Baclavaua este răspândită în zeci de ţări şi în majoritatea se regăseşte sub aproximativ acelaşi apelativ. Desertul poate fi consumat fie cald, fie rece, însă este bine să fie însoţit de limonada sau de diverse sortimente de vinuri. Poporul armean au făcut chiar şi mai delicioasă baclavaua, prin introducerea scorţişoarei, iar arabii au pus în reţeta apa de trandafiri şi portocale.
În oraşul turc Gaziantep e celebru datorită calităţii extraordinare a acestui desert, cu toate că după toate probabilităţile, prăjitura şi-a făcut apariţia undeva la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind preluata din Siria. În Bosnia-Herţegovina, reţeta are miere din abundenţă şi, de asemenea, nuci întregi. Acest popor este mare avid de baclava, pe care însă o mănâncă în timpul sărbătorilor speciale. În Iran a apărut un astfel de deşert, ce se prezintă în formă de romburi, ornate cu apa de trandafiri. Chiar şi în Afganistan a ajuns reţetă de baclava. Aici, ea are aspectul unor forme triunghiulare, acoperite cu un strat delicios de fistic. Baclavaua este bine primită şi în România, ea fiind una dintre cele mai apreciate reţete de prăjituri. Este preferata în detrimentul altor reţete pentru că timpul de realizare al acestuia este scurt şi nu trebuie să se cheltuiască prea mulţi bani.
Ingrediente
- 250–300 g foi de plăcintă
- 150 g margarină
- 250 g miez de nucă
- 1 linguriţă scorţişoară
- 200 g zahăr
- 120 g miere
- 150 ml apă
- 1 linguriţă esenţa de vanilie sau apă de flori
Mod de preparare
1. Foile se împart în 3 părţi egale. Nucile se macină în maşina de biscuiţi, după care se amestecă cu scotisoara. Nucile se împart în 2 părţi egale. Dacă aveţi foi congelate, acestea trebuie scoase cu cel puţin două ore înainte de a vă apuca de lucru.
2. Se încălzeşte margarină. Se ia o foaie, se pune în tavă şi se unge, se pune următoarea foaie, se unge şi tot aşa până se termină prima treime de foi. Peste foi se pune jumătate din nucile măcinate. Păstraţi pentru suprafaţa foi întregi.
3. Se aşează peste nuci foile (a doua treime) repetând operaţia făcută cu prima treime. Se presară a doua jumătate de nuci măcinate. Se acoperă cu ultima treime foile unse.
4. Se acoperă ca să nu se usuce şi se dă la frigider 30-45 de minute. Se aprinde cuptorul la 180°. Se scoate tava din frigider şi se trece la porţionarea baclavalelor. Se taie după preferinţa: dreptunghiuri, pătrate, romburi, etc. Se dă la cuptor aproximativ 25 de minute până se rumeneşte frumos.
5. Între timp se face siropul. Se ametesteca apă cu zahărul într-o crăticioara la foc mic. După ce au dat în fiert de adăugă mierea, lăsând compoziţia să dea din nou în fiert. După ce a început din nou să fiarbă se adăugă vanilia, eventual rom sau apă de flori. Se toarnă siropul fierbinte peste baclavaua abia scoasă din cuptor, eventual, cu ajutorul unui mic polonic.
6. Se servesc reci.
