Consumăm fără să vrem antibiotice, hormoni şi substanţe cancerigene, care ne ajung în organism chiar prin mâncarea pe care o punem pe masă. Autorităţile europene avertizează că 87% din puii crescuţi în România sunt plini cu substanţe chimice periculoase.
În cazul porcilor, cea mai mare rezistenţă, de aproape 60%, este la tetraciclină, antibiotic utilizat pentru tratarea unor boli ca pneumonia sau a infecţiilor urinare.
România a ajuns în această situaţie alarmantă pentru că Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară nu are capacitatea de a face verificări ca la carte, dar şi pentru că există un vid legislativ, care le permite marilor producători să reducă din costuri, tratând preventiv animalele, iar micilor fermieri să cumpere medicamente din magazine în care nu lucrează niciun medic veterinar, iar principalul criteriu de selecţie al produsului este preţul cel mai mic. „Până la sacrificare, puiul petrece cam 3 săptămâni în fermă. Aproape în jumătate din această perioadă i se administrează preventiv antibiotice, ca să nu se îmbolnăvească sau ca promotor de creştere”, arată Bogdan Novenschi, preşedintele Federaţiei Medicilor Veterinari din România.
Din păcate, consumatorii nu îşi pot da seama dacă puiul pe care îl cumpără este sănătos şi dacă acesta nu conţine substanţe chimice periculoase deoarece pentru asta este nevoie de efectuarea unor analize de specialitate.
Tratezi puiul, îmbolnăveşti consumatorul
Consumând constant carne de la animale care au fost tratate cu antibiotice, şansele românilor de a se vindeca uşor de infecţii scad simţitor. Medicii vor fi nevoiţi să le administreze medicamente din ce în ce mai puternice şi mai scumpe pentru a le salva vieţile.
Legea interzice sacrificarea animalelor la mai puţin de două săptămâni după ce au fost tratate cu antibiotice pentru ca substantele să fie eliminate, dar nu toţi crescătorii respectă această regulă. În plus, dacă un anitibiotic nu dă rezultate în două-trei zile, ţăranul îl schimbă cu altul şi tot aşa, până ce animalul fie se însănătoşeşte, fie este sacrificat tocmai pentru că nu dă semne de redresare. Nici în ferme lucrurile nu stau mai bine. În loc să investească în asigurarea unor condiţii optime de viaţă animalelor, ca să le ferească de boli, producătorii le administrează antibiotice preventiv, pentru ca scapă mai ieftin.
Substanţele folosite pentru tratarea puilor rămân în corpul uman timp de 40 de zile, timp în care devenim imuni la tratament.
„Consumul cronic al acestor antibiotice, conduce la prăpuşirea sistemului imunitar. Principalele afecţiuni sunt sindromul intestinului permeabil, până la intoleranţe alimentare grave”, a afirmat dr. Gheorghe Mencinicopschi.
„Puiul se injectează cu antibiotic, iar remanenţa acestuia este de circa 40 de zile. Ingerând antibioticul odată cu puiul consumat, imunitatea organismului nostru scade; noi deja avem un antibiotic continuu. Din această cauză, antibioticele pe care le mai avem pe piaţă nu prea îşi mai fac efectul. Acum, toată lumea este răcită şi până nu ia un augmentin nu mai face faţă. Tulpina este mult mai rezistentă.”, a declarat Eugen Irimia, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor.
Riscuri şi pentru consumatorii de lapte
Mai mult decât atât, persoanele care consumă lapte de la vaci aflate sub tratament se expun la pericole foarte mari. De exemplu, medicamentele antiparazitare conţin o substanţă care afectează dezvoltarea normală a fătului şi poate duce la apariţia hidrocefaliei, boală cunoscută şi ca „apă la creier”. „Pentru cine cumperi lapte, brânză, carne sau ouă de la ţărani? Pentru copii, pentru bătrâni, pentru cei bolnavi, pentru gravide, ca să le dai alimente sănătoase. Simpla fierbere a laptelui sau a cărnii nu te scapă de probleme”, avertizează medical veterinar Corneliu Maier. De aceea, spune el, este imperios necesar ca autorităţile să reglementeze corespunzător utilizarea medicamentelor de uz veterinar.
Un alt ucigaş ascuns în carne şi lapte este estrogenul, conţinut de medicamente folosite pentru creşterea fertilităţii. Numeroase studii au arătat că această substanţă este cancerigenă.