Sfântul Gheorghe e numit în credințele populare românești „capul primăverii” și „strajer al timpului”. Acestuia, se pare, îi sunt încredințate cheile vremii și, la porunca sa, se închide și se deschide anotimpul cald. Tot credința populară îl amintește ca patron al tinerilor și dușman de temut al vrăjitoarelor.
Sf. Gheorghe nu s-a mai sărbătorit în acest an pe 23 aprilie. Chiar dacă a rămas în calendarul ortodox la această dată, slujba a fost mutată de Biserica Ortodoxă în a două zi de Paște, pe 29 aprilie.
În popor, de-a lungul vremii s-au înrădăcinat o serie de credințe și superstiții care s-au păstrat cu sfințenie până în zilele noastre. Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoși tot anul și pentru spălarea tuturor relelor.
Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea. La Sf. Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoși tot anul și pentru a se proteja de farmece.
Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor și tot anul e somnoros. La Sângiorz ies preoții și poporul cu crucea în câmp și fac rugăciuni pentru ploaie și mâna în câmp.
Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, că să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an. Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat. Dacă la Sângiorz e ploaie – se face recolta bogată de grâu.