Cei 2,5 milioane de lucrători agricoli din Statele Unite generează un venit de 835 de miliarde de dolari anual. Mulţi sunt imigranţi clandestini, angajaţi la negru, fără vreun drept. O anchetă realizată de reporterii fusion.net arată cât de dură poate fi viaţa unui străin îna ţara tuturor posibilităţilor.
După 26 de ani încă se trezeşte zilnic la ora 4:00 dimineaţa. Corpul Mariei Elena este tot o durere din cauza muncii pe câmpurile şi în viile din California’s Central Valley. O dor oasele şi pielea sa arde.
Maria, 51 de ani, este unul dintre cei circa 2,5 milioane de lucrători agricoli din Statele Unite, o forţă de muncă care este coloana vertebrală a sectorului agricol şi generează un venit de 835 de miliarde de dolari anual. La fel ca mulţi concetăţeni, femeia nu are documente şi nici asigurare medicală, în ciuda gravelor riscuri pentru sănătate asociate muncii sale.
„Să lucrezi pe câmp este o sarcină dură”, a spus. „Căldura poate fi insuportabilă, să te trezeşti zilnic la 04:00 este obositor şi pesticidele sunt dăunătoare pentru sănătate”. Să defineşti munca pe câmp „dură” este un eufemism.
Departamentul de Muncă al Statelor Unite plasează agricultura printre industriile cele mai periculoase. În 2011 (anul cel mai recent citat pe site-ul departamentului), lucrătorii agricoli au avut o probabilitate de 7 ori mai mare să fie ucişi la locul de muncă faţă de alţi lucrători din sectorul privat. Între 2003 şi 2011, cel puţin 5.816 lucrători agricoli din Statele Unite au murit în urma unor accidente, ca urmare a caniculei şi accidentelor rutiere în cadrul firmelor. În medie, zi de zi 243 de lucrători suferă un accident „serios” care determină îndepărtarea de la locul de muncă, şi 5% dintre leziunile suferite compromit în mod permanent sănătatea lucrătorilor.
Căldură şi pesticide
Însă nu toate leziunile sunt cauzate de accidente. Lucrătorii agricoli necesită mişcări incomode şi repetitive ale corpului care pot duce la tulburări ale sistemului musculo-scheletic, având drept consecinţă durerea cronică, precum oasele dureroase ale Mariei. Expunerea îndelungată la pesticide comportă un alt risc. Maria atribuie arsurile de la nivelul pielii şi erupţiile cutanate dureroase deceniilor de expunere constantă la substanţele chimice utilizate pe câmpuri.
Când a luat o pauză de la muncă timp de câţiva ani, a spus, erupţiile cutanate au dispărut. Acum că s-a întors pe câmp, au revenit şi erupţiile cutanate.
Odată, femeia i-a cerut supraveghetorului său să o ducă la spital, însă acesta a refuzat.
„Nu aveam nicio alternativă”, a spus Maria. „Nu puteam merge la doctor, fiindcă nu-mi puteam permite tratamentul şi nu-mi puteam pierde locul de muncă deoarece aveam facturi de plătit. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost acela de a mă duce la o farmacie locală pentru a cumpăra ceva ce putea să-mi ajute”.
Numai o treime dintre lucrătorii agricoli din Statele Unite au o asigurare medicală. Şi când au nevoie de un medic, sunt constrânşi să plătească din propriul buzunar. Doar 4% dintre lucrători dispun de un plan asigurativ furnizat de angajator.
Potrivit studiilor Departamentului pentru Muncă, circa jumătate dintre toţi lucrătorii agricoli nu au documente, chiar dacă se suspectează că în realitate numărul efectiv ar putea fi mult mai mare. Imigranţii fără documente nu sunt admişi în majoritatea programelor de sănătate ale guvernului şi le este interzisă achiziţionarea de asigurări private de către legea Affordable Care.
Maria a sosit din Mexic în 1979 pentru a culege roşii, aşa cum făcuse tatăl ei cu 35 de ani înainte, prin intermediul programului Bracero, o iniţiativă care a dus milioane de lucrători mexicani în Statele Unite între 1942 şi 1964.
„Mama mea se plânge mereu de dureri„, a spus Maritza, unul dintre copii. „Seara, înainte de merge la culcare, ne cere mereu să-i facem un masaj pentru a-i uşura durerea”.
Şi nu este vorba numai de durere fizică. Acum opt ani, viitorul părea un pic mai luminos când femeia a consultat un avocat pentru imigraţie care i-a spus că-i poate rezolva statutul. În schimb, Maria a fost victima unei înşelătorii care a lăsat-o în faţa unui proces de expulzare.
„Avocatul ne-a dat speranţe false, promiţându-i mamei mele că şi-ar fi putut rezolva statutul de imigraţie, când de fapt nu exista nicio posibilitate”, a spus Maritza.
Brăţara de infractor
Maria a spus că autorităţile pentru imigraţie îi permit să trăiască în casa sa şi să continue să lucreze în mod temporar în timp ce ea este în aşteptarea unei sentinţe de repatriere din partea tribunalului. Între timp, continuă să petreacă multe ore pe câmp, însă acum o face cu o brăţară la gleznă care permite guvernului să-i monitorizeze deplasările. Femeia nu ştie cât timp i se va permite să rămână în Statele Unite cu copiii.
„Este umilitor să porţi brăţara la gleznă. Mă face să mă simt ca o infractoare”, a spus femeia. „Dar lăsând deoparte acest lucru, trebuie să mă duc să lucrez, în ciuda obstacolelor fizice şi emoţionale constante”.
Potrivit lui Eriberto Fernandez, coordonator al United Farm Workers Foundation din Bakersfield, lucrătorii agricoli fără documente sunt constrânşi să lucreze în umbră, riscându-şi viaţa pentru un salariu care abia ajunge pentru o subzistenţă de bază. „Am văzut cazuri de persoane care au murit ca urmare a expunerii îndelungate la căldură, sau care au probleme cauzate de pesticide”, a spus Fernandez, referindu-se la pesticidele cu care se stropeşte şi care sunt suflate în afara ariei lor de destinaţie.
Fără asigurare
Lucrătorul agricol Roberto Garcia este unul dintre cei care au suferit mult din cauza căldurii.
La 48 de kilometri sud-vest de Bakersfield, se află mica localitate Taft, înconjurată de sonde de petrol şi câmpuri agricole. Şi aici Garcia, originar din Oaxaca, Mexic, a sosit în 2001, la vârsta de 41 de ani, fără documente. La fel ca mulţi alţi imigranţi din această regiune, a găsit imediat un loc de muncă pe câmp, unde temperaturile de regulă sunt foarte mari pe timpul verii.
„Am cunoscut multe persoane dezamăgite de munca pe câmp„, a spus Garcia, care a văzut oameni prăbuşindu-se la locul de muncă, din cauza căldurii, de mai multe ori decât îşi poate aminti.
Garcia a rezistat circa 15 ani înainte ca munca să-l înfrângă. În urma unui accident produs în urmă cu un an, a avut o problemă la coloană şi acum nu mai poate lucra pe câmp.
„Mă doare mereu spatele, nu am nicio asigurare medicală, astfel nu pot consulta un medic şi nu-mi pot permite să plătesc din propriul buzunar”, a spus Garcia. „Fiecare consultaţie medicală poate fi foarte costisitoare. Soţia mea încă lucrează pe câmp, pentru a câştiga ceva, dar nu e suficient. Lucrez ocazional ici-colo, însă nimic prea solicitant din cauza spatelui meu”.
„Toţi ar trebui să aibă acces la tratamente, indiferent de statutul de imigrant, de cine suntem sau de unde venim”.
