Fundătura Ponorului …o oază de liniște si misticism românesc. Situată în inima Munților Șureanu, Fundătura Ponorului a reprezentat pentru mine o provocare încă din primele momente când am luat la cunoștință despre existența acestui loc.
La mijlocul lunii februarie, fotograful satului românesc, Sorin Onișor, a organizat prima tură foto în acest ținut care atrage printr-un magnetism greu de reprodus în cuvinte.
Gașcă faină, 23 de hoți de timp urniți de aceiași chemare spre frumos, spre pitoresc, poate spre ultima frontieră a românismului pur. Am pornit emoționați spre acest tărâm neștiut de pașii noștri.
Punctul de întâlnire a fost in Hațeg, unde am avut plăcerea să ne cunoaștem dincolo de platformele de socializare, într-o atmosferă aproape frățească… După o primă noapte de povestiri si aduceri aminte a sosit prima dimineață a seminarului foto…
Dimineața, pe un drum accidentat, unde pietrele si bucățile de rocă brăzdau calea mașinilor, am început să urcăm resimțind adrenalina inundându-mi corpul cu fiecare km parcurs.
O vreme închisă, care recunosc că mi-a dat puține emoții privind lumina pentru fotografie, dar care la un moment dat s-a transformat într-o ninsoare feerică, simțindu-l parcă pe Dumnezeu care ne creea regia perfectă…pentru ceea ce urma a fi o dimineță perfectă.
Am ajuns sus, după cca 45 de minute de off-road intens, luând-o la pas printre ramurile poleite cu chiciură ale brazilor care ne înconjurau. Pășeam atenți si temători… bucuroși că suntem acolo.
La finele drumului prin pădure sufletul mi-a tresărit … o căldare imensă, situată pe fundul unei văi mi-a răsfățat privirea si mi-a făcut inima sa tresare.
În fundal reușesc să zăresc câteva gospodării, pe a căror hornuri se vedea fumul gros în negura unei dimineți albe . Totul este de o perfecțiune Dumnezeiască, puse parcă acolo pentru regia unui film Hollywoodian.
De-a lungul căldării, Lunca Ponoriciului, pe marginea acesteia curge lin un mic râu, râul Ponorici. Sunetul apei cristaline, care iși face loc între maluri are o acustică aparte aici. M-am oprit și l-am simțit… timpul încremenind pentru câteva momente.
În liniștea deplină se auzeau doar declanșările aparatelor foto… noi fiind muți de priveliștea care ne tăia respirația. În alte vremuri, oamenii petreceau iarna aici, alături de animale… caii, vacile si oile lor. Poate de aici și denumirea de Palma Lui Dumnezeu, așa cum unii localnici numesc zona.
Am continuat, coborând în ”căldare”… Căpițe de fân zgribulite sub zăpada proaspăt cazută ne așteptau sub o lumină palidă care le conferea o aură mistică si rar întălnită. Am ajuns la prima gospodărie… căsuța de poveste a Nanei Armina, o bunică a satului românesc unde am fost primiți cu căldură și bucurie, la fel și în celelalte case ale oamenilor din Fundătura…
Timpul e oprit în loc … pe măsură ce luăm contact cu viața de acolo… cu oamenii Fundăturii. Fară curent … fără semnal la telefon … dar cu o încărcătură spirituală extraordinară…. așa își desfășoară viața de zi cu zi cei care aparțin locului … strămoși ai Dacilor liberi.
I-am cunoscut pe Ionuț, nepotul Nanei Armina si pe soția lui… pe Cosmin si pe bunica acestuia, Petruța, pe Badea Ignat Ivacs pe care l-am întâlnit cărând fânul…și pe mulți alții ale căror priviri și poftă de viață mi-au rămas întipărite în minte.
Aici, în Fundătură.. timpul a încremenit si viața are altă dimensiune… Multumesc Sorine ca m-ai purtat în aceste locuri minunate, mulțumesc vouă, prietenilor hoți de timp… că mi-a fost dat să vă întâlnesc, să vă cunosc aici … în Palma lui Dumnezeu!
foto și text: Cătălin Urdoi, reporter GR
