«Numele său este Maricica, dar ar putea să se numească Natașa, Tamara, Irina, Maria. Una dintre multele, foarte multele femei din Est cărora le încredințăm îngrijirea bătrânilor noștri, atunci când cei dragi se luptă cu boala. Femei de oțel, care fug de sărăcia lucie, ce acceptă să se dedice taților și mamelor care nu sunt ale lor. Pentru bani, sigur, dar există îngrijiri care nu au preț.»
Așa își începe Gazzetta di Mantova articolul-denunț cu privire la viața grea a îngrijitoarelor românce care muncesc la negru. Subiectul principal al articolului este denunțul prezentat de Maricica, o îngrijitoare româncă, la sindicatul Filcams Cgil. Timp de șapte luni, Maricica a îngrijit o doamnă din Viadana. Cinci luni în regulă (la 6,49 euro brut pe oră) plus două de „probă” la negru. Nimic deosebit, este o practică. Așa cum este o obișnuință să încheie un contract pe jumătate, șchiop, fals. Se declară 25 de ore săptămânale, deși apoi se lucrează dublul sau chiar mai mult.
Îi convine, teoretic, îngrijitoarei care încasează surplusul în afara statului de plată, scutit de taxe, Și îi convine și familiei italiene, care economisește la contribuții și alte taxe. „Se întâmplă des” confirmă cei de la Filcams Cgil. Problema este că, la fel de des, aceste raporturi de muncă deraiază în mod brusc, se întrerup și riscă să ajungă în fața judecătorului. Se întâmplă când fiii decid să angajeze o altă persoană, sau să bată la ușa unei case de odihnă, sau, în mod fatal, inima celui în chestiune încetează să mai bată. În acel moment, îngrijitoarea este concediată. Pe loc.
Și în acest punct se declanșează acțiunea împotriva drepturilor încălcate, se denunță contractul fals și muncă de probă la negru. Primul pas prevede o tentativă de conciliere la Inspectoratul de Muncă, poate cu medierea sindicatului. Cu contractul în față, se adună orele lucrate și neplătite, contribuțiile niciodată plătite, concediile de care nu s-a beneficiat niciodată, partea subterană de lichidare a raportului de muncă. Apoi se trage o linie și se prezintă calculul avocatului familiei, căutând un acord asupra unei sume care să convină tuturor.
Nu se reușește întotdeauna. Pasul următor, în fața judecătorului, este mai strict. Așa s-a întâmplat în cazul Maricicăi, care a refuzat oferta foștilor săi angajatori (3.000 de euro față de o cerere de circa 4.000). Dar ea nu, Maricica pretinde banii care îi revin până la ultimul cent.
Aruncată în stradă după moartea bătrânei asistate: „Sunt disperată, singură și neajutorată”
“Foaie verde diamante, grea e viaţa de badante”- poezie despre greutăţile meseriei de îngrijitoare
Sindicat pentru „badante” românce
