Într-un Sanremo tot mai "străin" (acum 10% din populaţie vorbeşte o altă limbă), comunitatea românească este cea mai reprezentată, aşa cum se întâmplă şi în restul Italiei: sunt peste 800 cetăţenii din România care au devenit în mod stabil rezidenţi la Sanremo, în timp ce între Ventimiglia şi Albenga sunt 3.000. Cotidianul "Il Secolo XIX" scrie despre comunitatea românească şi despre sărbătoarea românilor de duminică, 16 octombrie, sub titlul: "Sanremo, una piccola Bucarest".
Românii lucrează practic toţi, graţie solidarităţiişi ajutorului celor care au ajuns pe Rivieră înaintea lor. Precum Mariana Alupei, care a ajuns în oraşul florilor acum 9 ani şi de mai mult timp se ocupă de primirea conaţionalilor care păşesc pentru prima dată în Sanremo şi împrejurimi. "Eu m-am simţit imediat bine în acest oraş, mereu am cunoscut persoane care m-au primit şi ajutat, şi acum fac acelaşi lucru cu cei care, ca şi mine, sosesc aici din ţara mea pentru a lucra".
Timp de mai mulţi ani, Mariana a fost menajeră la o familie, acum e la o alta. La fel ca şi ea, majoritatea femeilor românce lucrează în casele sanremezilor, dar nu numai. Multe femei lucrează în sectorul sanitar – medici, infirmiere, operatoare socio-sanitare, iar bărbaţii, majoritatea sunt angajaţi în construcţii, sau la îngrijirea grădinilor. şi în turism de asemenea. Mariana, de exemplu, are două fiice, cea mai mare e barmaniţă, cea mică este încă în România, studiază până când va veni la mama ei în Italia.
Pe 16 octombrie, în grădinile Carmelitane, pe corso Cavalotti din Sanremo, comunitatea românească s-a întâlnit cu ocazia celebrării liturgice a parohiei ortodoxe a Sfinţilor Chiril şi Metodie. Evenimentul a fost intitulat "Nu uitaţi că sunteţi români", şi nu este singura întâlnire care oferă comunităţii un moment de întâlnire şi distracţie, sub semnul muzicii şi a gastronomiei tipice.
"De trei, patru ori pe an încercăm să organizăm ocazii precum aceasta", declară preotul parohiei ortodoxe, Claudiu Atilla Mihai. "Comunitatea noastră este una foarte unită – explică preotul Claudiu – în aceşti patru ani de la sosirea mea la Sanremo am avut parte de multe dovezi. Astăzi au sosit sute pentru sărbătoare, este o zi importantă pentru că ne permite să stăm împreună: nu este uşor să găseşti ziua potrivită pentru a organiza un asemenea eveniment, pentru că toţi lucrează mult, chiar şi duminica".
Privirea lui Claudiu se îndreaptă cu mândrie către credincioşii săi, conştientă de importanţa misiunii sale. "Şi în România biserica este primul loc de referinţă şi întâlnire, este teren neutru, în timp ce există tot mai puţină încredere în clasa politică".
Preotul este conştient că nu toţi italienii au spiritul primirii, şi deseori leagă românii de episoade de criminalitate. "Toţi pot greşi, şi românii, dar nu se poate judeca un popor după erorile unei persoane, şi eu sunt mândru de poporul meu". În spatele său, chipurile zâmbitoare ale copiilor, părinţilor şi bunicilor care dansează pe ritmul muzicii de pe meleagul lor, povestesc adevărata Românie, cea a unor persoane oneste care muncesc din greu. şi care se simt acasă şi în Italia, aşa cum trebuie să fie.
(sursa: Il Secolo XIX)
