„Italia renunţă la peste un milion de tineri născuţi în Italia, care vorbesc italiana, care studiază în şcolile şi universităţile italiene, care se tratează în spitalele italiene, care lucrează în Italia, dar care nu au cetăţenie. Sunt talente pentru ţară, dacă pierdem aceşti cetăţeni, pierdem o valoare suplimentară morală şi economică”.
Roberto Saviano invocă din nou o reformă a cetăţeniei pentru generaţiile secunde. „De la noile drepturi – scrie în L’Espresso – este posibil să se construiască o nouă Italie, ştie guvernul acest lucru? Se poate tergiversa ascultând cea mai rea conservare care declară „avem cu totul alte probleme de rezolvat înainte”? Fals. Drepturile introduc în circuitul democratic energii noi şi posibilităţi astăzi necunoscute”.
„Prezenţa imigrantă în Italia a fost deseori plătită cu sânge şi cu un loc de muncă inuman şi continuu”, aminteşte scriitorul, potrivit căruia „dreptul la ius soli a fost cucerit de aceste persoane, de muncă şi de rezistenţă”.
Apoi apelul: „Acest guvern trebuie să conceapă prioritatea noilor drepturi, ca unic drum pentru construirea unei noi ţări. Nu există altă alegere. Celebrările, declaraţiile antirasiste, infinitele dezbateri vor începe să fie considerate credibile şi responsabile numai când se va realiza primul pas al ius soli”.
Un prim pas, încheie Saviano, „pentru a începe să ne imaginăm o democraţie salvată de imigranţi. Noi energii, noi forţe, noi culturi, noi sinergii”.
