A ameninţat că-şi dă foc după ce s-a stropit cu benzină dintr-o sticlă. Un gest dictat de disperare, în tentativa de a se face auzită de cineva. Este povestea tristă a Irinei Ciobanu, de 43 de ani, româncă, în Italia din 1996.
Este muncitoare la o firmă de curăţenie pe care a înfiinţat-o şi apoi a cedat-o unei conaţionale şi la care lucrează amândouă, dar ea ca subordonată. În dimineaţa zilei de 18 februarie, Irina s-a prezentat în faţa sediului unei firme din Verona, Sirio.
De la acea firmă, care comercializează pneuri, Irina spune că aşteaptă plata unei facturi de trei mii de euro. Însă nu-i este achitată. Şi ea urmează să fie evacuată din casă din cauza neplăţii chiriei.
Reporterilor de la cotidianul L’Arena, femeia le-a spus o poveste complicată: “Noi avem o firmă de curăţenie, am introdus şi serviciul de transport cu doi angajaţi. Nu era nimic subteran, dar a venit Inspectoratul de Muncă şi ne-a amendat cu 5.000 de euro pentru acei doi subordonaţ i pe care-i inseram ca hamali şi care lucrau aici la Sirio. Acum Sirio nu ne plăteşte factura de trei mii de euro fiindcă susţine că dacă a venit Inspectoratul de Muncă e din vina noastră, pentru că l-am chemat noi”.
Şi astfel între un suspin şi o povestire Irina spune că nici nu a putut merge la înmormântarea tatălui de acum câteva luni pentru că nu a avut bani de drum. Însă din acel loc nu se mişcă. Agenţii de poliţie şi medicii de la 118 încearcă să o convingă, dar ea anunţă că nu pleacă dacă mai întâi nu vine Spisal, pentru că, spune ea, “clădirea este plină de azbest”.
La final, sigură că povestea sa va ajunge să fie publicată datorită prezenţei cotidianului L’Arena, acceptă să se întoarcă acasă. După cum spune ea: “Acasă, cât o mai am şi fără bani”. (sursa: L’Arena)
