Famiglia Cristiana este cu siguranţă un mijloc de informare influent în Italia. Fondat în 1931, saptămânalul catolic are o medie de 3 milioane de cititori. in ultimul număr, revistă publică un reportaj-anchetă semnat de Marco Ratti, despre România, intitulat "România se goleşte". O călătorie în ţara cu unul dintre cele mai dure şi constate planuri de austeritate din Europa. Cu 2,77 de milioane de cetăţeni gata să-şi facă bagajele. Prima destinaţie: Italia, scrie Marco Ratti, care descoperă de ce emigrează românii. Famiglia Cristiana scrie despre dezastrul economic, despre plaga proxeneţilor care aduc femei în Italia şi despre copiii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă.
Plaga prostituţiei
În urmă cu patru ani se părea că Mariei i se prezintă ocazia vieţii, dintre cele care nu trebuie ratate: după luarea diplomei şi un curs de specializare în informatică, un vecin, amic din copilărie şi soţia acestuia îi promit că o ajută să-şi găsească un loc de muncă în Italia adecvat studiilor sale. Nu e de stat mult pe gânduri, şi pentru că cuplul anunţă plata biletului de avion pe care Maria – numele este imaginar – îl va putea plăti cu primul salariu.
Si astfel tânăra de 27 de ani pleacă dintr-un mare oraş românesc plină cu vise de realizat. Păcat că vecinii au în minte ceva diferit pentru ea. Odată ajunsă la Milano, amicul devine călău: o închide într-un apartament în care găseşte alte trei femei românce, îi ia paşaportul, o violează şi o bate, spărgându-i trei dinţi. "Dacă nu asculţi te vindem albanezilor", este ameninţarea. şi astfel Maria se trezeşte pe trotuarul metropolei lombarde timp de cincisprezece lungi nopţi. Este ţinută sub control continuu şi în casă nu trebuie să se audă nici musca pentru a evita ca vecinii să bănuiască ceva. Si pentru ea nu poate ţine nici măcar un euro. Între timp, însă, o operatoare de la asociaţia Papa Giovanni XXIII se oferă să-i dea o mână de ajutor. Timorată de "gardienii" săi, Maria refuză.
Până când, într-o noapte, un client o ameninţă îndreptând un pistol către ea. În acel moment a decis să accepte ajutorul. Îşi denunţă exploatatorii, este dusă într-o casă protejată din Bologna, consultată de medic şi după o lună se poate întoarce acasă. Aceasta, din păcate, nu este o poveste imaginară. După cum a confirmat sentinţa definitivă a unui tribunal românesc, care l-a condamnat pe exploatator la şapte ani de detenţie. Femeia s-a reîntors în propriul oraş, însă a trebuit să schimbe cartierul fiindcă toţi ştiau de acum că a fost o prostituată.
Un caz comun
"Cazul său este destul de comun", explică doi psihologi de la Adpare, o asociaţie din Bucureşti care se îngrijeşte de victimele traficului. "Se întâmplă deseori să fie persoane care cunosc bine fetele, şi care astfel au parte de încrederea lor, cele care le fac să cadă în capcană". De obicei, însă, trec multe luni înainte ca o femeie să reuşească să scape şi în unele cazuri trec ani. Vârsta medie a victimelor este de 18-25 de ani, însă se întâmplă să fie recrutate şi minore. În 2009 autorităţile vorbesc de 780 de victime ale traficlui identificate. O dată care ar părea că lasă să se spere: în 2006 erau 2.285, în 2007 1.780 şi 1.240 în 2008. Însă potrivit operatoarelor aceste cifre nu reflectă realitatea.
În orice caz, un lucru este cert: Italia este prima destinaţie a femeilor românce obligate să se prostitueze. "Acest lucru se întâmplă atât pentru că sunt cele mai cerute, cât şi pentru că unui român îi este mai uşor să vorbească italiana", explică preotul Alexadru Cobzaru, director al Caritas Bucureşti şi vicepreşedinte al Caritas România. Potrivit preotului, unica modalitate pentru diminuarea acestui fenomen este ca cele două state să lucreze împreună. "În Italia trebuie să faceţi astfel încât cererea să se diminueze", spune. "Iar în România trebuie să convingem fetele să nu se încreadă în promisiunile facile".
(CONTINUA)
Citeşte şi
