Austeritate extremă
România se goleşte, sau puţin mai lipseşte. Potrivit datelor difuzate zilele trecute de Banca mondială, la finele anului vor exista 2,77 de milioane de cetăţeni români care vor fi ales să-şi facă bagajele. Circa 13% din totalul populaţiei. Bărbaţi şi femei plecaţi cu destinaţia Italia, Spania, Ungaria, Israel, Statele Unite, Germania, Canada, Austria, Franţa şi Regatul Unit. in căutarea unei bunăstări pe care cu greu va putea să le-o ofere ţara lor în termen scurt.
Odată încheiată perioada de trei ani de aur 2006-2008, când creşterea Pib-ului urca de la 6 la 8% pe an, economia românească a ajuns să-şi lingă astăzi rănile provocate de o criză care a lovit-o fără milă. in 2009 produsul intern brut a scăzut cu 7,1% şi anul acesta se aşteaptă un alt semn negativ, chiar dacă mai restrâns (circa 1,9%). Prostul mers al economiei, pe lângă aceasta, a tras după ea conturile publice şi Bucureştiul a atins pragul european de 3% în raportul deficit/Pib, care în 2010 va atinge cota de 6,8%.
Pentru cetăţenii români toate aceste date vor să spună în principal trei lucruri: mai puţine locuri de muncă, salarii mai mici, preţuri mai mari. Rata de şomaj atinge acum 8%, faţă de 6,3% în 2009. {i în tentativa de a întoarce roata, primul ministru Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu au încercat să supună ţara unuia dintre planurile de austeritate cele mai dure (şi contestate) din Europa: reduceri de 25% din salariile funcţionarilor publici, de 15% din pensii, concedierea a 350.000 de persoane în sectorul administrativ în 5 ani, pe lângă o taxă pe dobânzile încasate din depozite bancare, una pe câştigurile din jocurile de noroc şi altele pentru maşini de lux şi a doua casă.
imprumutul FMI
Executivul a trebuit apoi să renunţe la reducerea pensiilor din cauza stopului impus de Curtea Constituţională. Dar Guvernul a găsit imediat un sistem pentru a asigura în casieriile statului alţi bani. La numai câteva ore de la sentinţa de neconstituţionalitate a prevederii în materie de protecţie socială, TVA-ul a urcat de la 19 la 24%. O alegere care riscă să compromită primele, timidele, semne de revenire: în timp ce exporturile şi producţia industrială au început să crească, cererea internă continuă să stagneze şi se calculează că această măsură va duce curând inflaţia la 8% (încălzirea costă deja cu 10% mai mult faţă de iarna trecută).
De cealaltă parte, oricum, alegerile atât de dure au demonstrat comunităţii internaţionale voinţa fermă a Bucureştiului de revigorare a conturilor publice. şi acest lucru a adus bani, foarte mulţi bani: un maxi împrumut de circa 20 de miliarde de euro în doi ani (dintre care 13 de la Fondul Monetar Internaţional şi 5 de la Uniunea europeană). {i curând ar putea să sosească alţii. Anul 2011 ar trebui să fie anul refacerii. Previziunile vorbesc de o creştere de 1,5% a Pib-ului şi Guvernul a anunţat că reducerea salariilor publice va fi compensată în parte printr-o creştere cu 15 la sută calculată pe retribuţiile din octombrie anul trecut.
Numai firmituri, potrivit sindicatelor, convinse că în acest mod se va putea cu greu compensa majorarea costului vieţii şi anularea celui de-al treisprezecelea salariu decisă prin ultima manevră. Firmelor, în orice caz, le rămân ceva speranţe concrete: este de ajuns să te gândeşti că reducerile au permis executivului să menţină cota unică de impozitare a veniturilor, aşa-numita "flat tax", la 16%. Una dintre cele mai joase şi competitive de pe Continent. Cine ştie, cel puţin în 2011, poate unii români vor renunţa să emigreze.
(CONTINUA)