Duminică, 10 februarie, la Palermo a avut loc, "după o mie de ani", aşa cum spune Corriere della Sera, o procesiune a românilor ortodocşi, care nu au încă o biserică a lor.
Unii ies la fereastră, atenţia fiindu-le atrasă de cântece religioase, alţii se limitează să observe de departe: la Palermo nu se întâmplă în fiecare zi să asişti la o procesiune atât de deosebită precum cea de duminica trecută. Procesiunea comunităţii ortodoxe române, care pentru prima dată, după o mie de ani, se desfăşoară din nou pe străzile din centrul istoric al oraşului Palermo, nu e una oarecare, una din multele cu care oraşul este deja obişnuit, ci una unică prin felul său.
Circa o sută de credincioşi care după o liturghie divină care a durat aproape patru ore au sfidat frigul şi ploaia şi au mers în spatele icoanelor rugându-se la Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, martir din al doilea secol după Cristos, căruia îi este dedicată parohia din Palermo.
Sunt toţi români, toţi emigraţi din propria ţară şi debarcaţi pe teritoriul palermitan pentru a lucra ca îngrijitori, zidari, femei de serviciu sau pizzari. "Munci umile? Nu, sunt munci.", comentează părintele Martinian Constantin Epure, sacerdotul de la conducerea comunităţii din martie 2011.
Ortodocşii din Palermo nu au o biserică proprie: au la Ragusa, Canicattì şi Enna, dar nu aici. Pentru moment utilizează biserica catolică Santa Maria in Valverde, dată în concesiune de curia arhiepiscopală, însă edificiul baroc este deseori ales şi pentru căsătoriile catolice: din acest motiv, părintele Martinian trebuie de fiecare dată să demonteze tot mobilierul sacru ortodox şi să-l repună la loc imediat după, şi în special splendidul iconostas. Biserica are în interior şi o micuţă sală unde se desfăşoară diferite activităţi, chiar dacă spaţiul este în comun.
"În fiecare sâmbătă după-amiază aici vin copii – spune tânărul sacerdot – şi îi învăţăm catehismul, istoria României, vorbim în română. În concluzie, facem totul pentru a menţine vie legătura cu ţara noastră. Urcând acele scări, ne simţim ca acasă".
O dorinţă clară de păstrare a propriei identităţi, integrându-se însă în cea multiculturală din Palermo. Numărul românilor a crescut odată cu trecerea anilor, devenind comunitatea cea mai numeroasă din Sicilia, din acest motiv cardinalul Paolo Romeo ar dori să le acorde folosinţa exclusivă a bisericii San Vito al Capo.
"Pentru noi este important să ajutăm aceste comunităţi – spune părintele Antonino Rocca, dominican şi component al comisiei eparhiale pentru ecumenism – şi prin intermediul Caritas şi să le facem uşor de recunoscut pentru propriii credincioşi".
"Am solicitat deja Primăriei să găsească locaţii adecvate comunităţii – spune consilierul Circumscripţiei I, Marco Marceca – cu care ne-am confruntat de mai multe ori şi am instaurat un dialog.
Integrarea este esenţială pentru a se face auzite aceste persoane, parte vie a unui oraş care are nevoie şi de contribuţia lor". O dorinţă de integrare şi mai ales de dialog cu restul oraşului care sunt foarte vizibile şi datorită cântecelor şi rugăciunilor în italiană care sunt spuse pe timpul procesiunii şi sunt intercalate cu cele în română, tocmai pentru a se face înţeleşi şi de cei care nu sunt ortodocşi. {i rugăciuni la Dumnezeu pentru ca să "binecuvânteze Palermo şi întreaga ţară".
(sursa: Corriere della Sera)
