„Să-i trimitem acasă, locurile comune. Rasism şi prejudecăţi: instrucţiuni de folosire” (Mandiamoli a casa, i luoghi comuni. Razzismo e pregiudizi: istruzioni per l’uso). O carte despre prejudecăţile şi stereotipurile privind imigranţii din Italia, de tipul „Sunt prea mulţi”, „Ne fură locurile de muncă”, „Imigranţii sunt infractori”, etc., o carte publicată de editura Novecento Media, cu o prefaţă de Luigi Manconi şi Valentina Brinis, cu falsele convingeri ale unei părţi a italienilor. Iată câteva „dogme” din această carte, rezumate de jurnalistul Giuseppe Rizzo.
1. „Străinii sunt 23%, prea mulţi”
La 1 ianuarie 2009 în Italia erau peste 4,8 milioane, cu 500.000 în plus faţă de 2008, dintre care regulamentari sunt 4,4 milioane. Faţă de 2008, procentul imigranţilor neregulari s-a diminuat cu 30%. Faţă de populaţia italiană, prezenţa de imigranţi se situează între 5,8% la începutul lui 2008, la 6,5% în 2009, la 7,3% în 2010. (Surse Ismu şi date Istat).
2. „Toţi vin aici!”
Procent străini în ţările Ue (2008)
EU27 6,2%
EU25 6,6%
EU15 8,9%
Irlanda 12,6%
Spania 11,6%
Austria 10,2%
Germania 8,8%
Marea Britanie 6,6%
Italia 5,8%
Franţa 5,7%
3. „Noi îi lăsăm să construiască moschei, ei de ce nu construiesc biserici în ţările lor?”
~n ţările islamice sunt prezente multe biserici catolice. De exemplu în Maroc sunt circa 27.000 de catolici, echivalentul a mai puţin de 0,1% dintr-o populaţie de 33.757.750 de locuitori. Marocul găzduieşte 3 catedrale şi 78 de biserici. Fără a lua în calcul faptul că majoritatea străinilor este creştină.
Religii în rândul străinilor:
Musulmani 1.200.000
Catolici 860.000
Alţi creştini 1.100.000
Alte confesiuni (hinduişti, budişti, sikh) 200.000
Atei 230.000
Nedeclaraţi 80.000
4. „Vin aici şi ne fură locul de muncă, muncind la negru”
Imigranţii au locuri de muncă regulare. Aproape totalitatea imigranţilor adulţi cu permis de şedere prezenţi în Italia sunt înscrişi la Inps. Datele care se referă la anul 2007 sunt destul de elocvente: asiguraţii străini sunt 2.173.545, echivalentul a 92% din întreaga populaţie străină regulară inclusă în recensământ. Este evident că munca la negru va fi în schimb unica opţiune pentru imigranţii fără permis de şedere, întrucât legea îi împiedică să fie angajaţi regular, neavând acte în regulă. Mai mult, imigranţii sporesc posibilitatea de angajare a italienilor. 5. „Cei care vin sunt cei mai răi!”
Nu există o creştere a ratei de infracţionalitate legată de imigraţie. Ratele de infracţionalitate, adică numărul de infracţiunii atribuibile străinilor din totalul populaţiei străine, nu este foarte diferit de cel al italienilor: potrivit datelor Ministerului de Interne în rândul italienilor rata de infracţionalitate este de 0,7% italieni iar în rândul străinilor de 3,8%, în acest procent fiind incluse şi infracţiunile legate de imigraţia clandestină (declaraţii false privind identitatea etc.), care reprezintă marea majoritate a infracţiunilor comise de străini. Dacă se iau în considerare imigranţii regulari, raportul scade la 1,4%.
6. „Mai puţini imigranţi, mai puţini criminali”
Este vorba de fraza pronunţată de Berlusconi pe 28 ianuarie 2010. Populaţia străină, în situaţia de imigrant, este mai expusă decât populaţia rezidentă activităţilor infracţionale. Aceasta este o dată confirmată în toate ţările europene. Să vorbeşti, însă, despre o ecuaţie între imigraţie şi creşterea criminalităţii este eronat şi deplasat.
7. „Vin aici şi se tratează pe cheltuiala noastră”
Adevărul este că ne plătesc pensiile. Imigranţii plătesc taxele (şi puţini fac evaziune).
8. „Pe listele pentru locuinţe sociale sunt favorizaţi străinii”
Imigranţii nu sunt favorizaţi în privinţa criteriilor. Cazul din Torino, din link-ul sursă, explică foarte bine acest lucru.
9. „Bine că există Lega”
Eşecul „patrulelor guvernamentale” este evident. ~nainte de decretul Maroni existau 68 de patrule (ronduri), dintre care 17 în Lombardia, 10 în Veneto, 5 în Piemonte, Liguria, Emilia, Toscana), după decret numai 6 dintre acestea au cerut să fie „regularizate” (2 la Roma, 1 la Milano, 1 la Treviso). Multă emfază şi puţină substanţă: aproape deloc.
10. „Vor să voteze pentru că votează toţi cu stânga”
Un sondaj Ismu-Orim al Regiunii Lombardia precizează că străinii ar vota în mod foarte diferit. Unii, în special neocomunitarii (Europa de Est), ar vota cu dreapta, cu procente foarte mari (şi nu e o glumă). Se disting prin votul în favoarea forţelor conservatoare în special românii (în 64,2% dintre cazuri ar vota cu dreapta). La fel şi chinezii (53,3%). Către stânga priveşte doar Africa.