În alte ţări, piaţa prostituţiei este reglementată. În Italia autorităţile “închid ochii”, permiţând prostituatelor să stea pe stradă, pentru a fi victime ale violenţelor şi exploatării. O anchetă publicată de linkiesta.it încearcă să încadreze fenomenul şi riscurile.
Femei obligate să se prostitueze, sclave împotriva propriei voinţe, obiecte proprietate de vândut sau de dat la schimb. Fete minore aruncate în lumea sexului cu plată şi obligate să avorteze, dacă se întâmplă “accidentul”.
Site-ul linkiesta.it, plecând de la două cazuri de cronică neagră, a readus atenţia asupra temei violenţei din lumea prostituţiei.
La Roma au fost arestaţi recent de carabinieri opt români, trei femei şi cinci bărbaţi, acuzaţi că au creat un grup infracţional pentru trafic de fiinţe umane şi exploatare a prostituţiei. Banda convingea tinere conaţionale să vină în Italia cu promisiunea unui loc de muncă, luândule apoi documentele şi obligându-le să se prostitueze.
Câteva femei au fost marcate cu fierul încins, precum animalele, cu iniţialele “proprietarului”. Erau folosite şi ca “plată” în jocurile de noroc. La Licata, în provincia Agrigento, militarii de la Arma au închis un club de noapte unde, aceasta este acuzaţia, era gestionat un cerc de prostituate românce, inclusiv minore. Una dintre ele ar fi fost obligată să avorteze.
Cazul italian
Piaţa sexului din Italia este suspendată între legalitate şi prohibiţie. Legea nu pedepseşte din punct de vedere penal prostituţia, însă condamnă favorizarea, inducerea, exploatarea, prostituţia de minori.
Rezultatele sunt sub ochii tuturor. Dintre cele 50.000-70.000 de prostituate prezente în Italia (date din 2010 furnizate de Comisia de afaceri sociale ale Camerei), 65% exercită activitatea pe stradă, un procent care oscilează între 5% şi 10% sunt victime ale exploatării şi minorele ar fi în proporţie de 10%-20% (date ale Grupului Abele al părintelui Ciotti).
Numărul de infracţiuni suferite de prostituate, în afara exploatării şi violenţelor din partea “peştilor”, este impresionant: furturi, jafuri, bătăi, violuri, omucideri.
Nu există date agregate, însă numai privind ştirile de cronică neagră – şi multe infracţiuni nu sunt denunţate şi astfel rămân nedescoperite – reiese o situaţie îngrijorătoare. Şi din punct de vedere sanitar lipsa controalelor crează numeroase probleme: din nouă milioane de clienţi, o amplă majoritate cere să nu fie folosit prezervativul (80% potrivit datelor Grupului Abele).
Şi în rândul prostituatelor, în special în urma intrării pe piaţă a foartor multe străine neregulare, cresc cazurile de HIV, fără a lua în calcul bolile cu transmitere sexuală mai puţin grave dar mai răspândite.
Reglementare
Pentru a face faţă problemelor de exploatare, criminalitate, degradare urbană şi alarmă sanitară, alte state europene au adoptat un model de reglementare al prostituţiei. Cazul cel mai cunoscut este cel al Olandei. Aici prostituţia nu a fost niciodată urmărită penal, iar din 2000 a devenit o activitate perfect legalizată şi a devenit legală şi deschiderea de “case de toleranţă”.
Prostituatele trebuie să fi împlinit 18 ani şi trebuie să fie rezidente în Olanda. Activitatea este controlată de poliţie, de fisc şi de serviciile sanitare. Primăriile decid ce zone să aloce exercitării prostituţiei şi poliţia le supraveghează pentru a evita episoadele de microcriminalitate. Pe stradă se prostituează o minoritate neînsemnată (mai puţin de 5%).
Invazie de prostituate românce. Primarul din Pescara: „Fenomenul a atins cote intolerabile”
Şi Spania, ţară de tradiţie catolică precum Italia, a reglementat piaţa sexului, chiar dacă cu ceva modificări. Astăzi în Spania pe de-o parte se încearcă să se combată prostituţia pe stradă (o recentă lege catalană a provocat o dezbatere aprinsă), de alta se răspândesc bordelurile, cunoscute drept „casas de alterne” sau „club”. În „club” folosirea prezervativului este obligatorie şi sunt garantate controale de ordine publică şi cu caracter sanitar.
Ţara cu numărul cel mai mare de prostituate din Europa, potrivit estimărilor, este Germania, unde sunt circa 400.000. În 2000 prostituţia a fost echivalată oricărei alte munci. Cine se prostituează poate alege o încadrare de lucrător autonom sau subordonat, trebuie să plătească impozit pe venit şi TVA, iar casele de întâlniri sunt firme înregistrate. Sunt obligatorii controalele sanitare şi folosirea prezervativului.
Pe lângă acestea, alte state europene (Ungaria, Austria, Grecia, Letonia, Elveţia şi – în parte – Anglia) au adoptat diferite forme de reglementare.
Foggia, doi italieni, jefuitori de prostituate românce
Prohibiţie
În ţările scandinave abordarea prostituţiei este diametral opusă. Apărut în Suedia în 1999, şi ulterior adoptat de Islanda mai întâi şi apoi de Norvegia (2009), modelul se bazează pe ideea că prostituţia este întotdeauna o violenţă a bărbatului asupra femeii, chiar şi atunci când aceasta afirmă că îşi dă consimţământul.
Consecinţa este incriminarea clientului şi nu a prostituatei (cum în schimb se întâmplă în multe state din Europa), şi prin intermediul unei puternice stigmatizări sociale: cei care sunt surprinşi căutând sex cu plată sunt filaţi şi fotografiaţi, li se trimite o scrisoare acasă şi la proces sunt aşezaţi alături de eventuali exploatatori, pentru a-i face să înţeleagă de ce parte au decis să stea.
Operațiunea “Danubio” contra prostituției la Torino, 26 mandate de arestare
Această politică represivă pare să funcţioneze, mai ales că se bucură de sprijinul a aproape 80% dintre cetăţeni (care s-au exprimat în această privinţă în 5 referendumuri): fenomenul prostituţiei practic a dispărut, mutându-se în statele vecine.
Indiferent care este modelul care se decide să se aleagă, cu siguranţă trebuie schimbat cel din Italia. Preţul care este plătit pentru criminalitate, violenţă, degradare şi răspândire a bolilor este mult mai mare.
