Este fotografia surprinsă de al III-lea Raport Eures “Legalitate şi evaziune fiscală în Italia văzute de cetăţeni”, care analizează 52 de categorii de lucrători, pe baza opiniilor unui eşantion ales la întâmplare de 1.225 de italieni din 19 regiuni, 94 de provincii şi 367 de localităţi.
Acestora li s-a cerut să judece, pe baza experienţei lor, cine şi câtă evaziune face. Rezultatul? “Între 2004 şi 2012 înclinaţia meseriaşilor, liber profesioniş tilor şi comercianţilor de a nu elibera chitanţe, facturi sau bonuri nu marchează niciun pas înapoi – afirmă raportul – evaziunea fiscală confirmându-se a fi unul dintre principalele obstacole în calea revigorării economice a Italiei”.
“Deşi în 2012 s-a înregistrat aproape pentru toate categoriile analizate o flexiune a comportamentelor ilicite faţă de 2007, an care prezintă valori mai ridicate, procentele întâlnite sunt în linie cu cele din 2004, replicând imaginea evaziunii fiscale fixată în deceniul precedent”.
Recordul de evaziune se înregistrează în rândul celor care dau ore private, 89% făcând acest lucru la negru.
Printre furnizorii de servicii pentru persoană se disting însă şi îngrijitorii şi bonele (63,2%), şi menajerele (61%), însă studiul nu specifică dacă au fost luaţi în consideraţie şi lucrătorii domestici străini fără permis de şedere, care sunt “în mod necesar” la negru.
Printre meseriaşi, cei mai mari evazionişti ar fi grădinarii (67,3%), tâmplarii (62,8%) şi instalatorii (62%), în timp ce barurile (17,8%), magazinele de vânzare a materialelor de construcţii (17,3%) şi restaurantele, cluburile şi pizzeriile (17,2%) conduc clasamentul comerţului.
În rândul profesioniştilor cei mai mari evazionişti sunt avocaţii (42,7%), urmaţi de topografi (40,2% şi psihologi (40%).
Creşte, însă, justiţiarismul fiscal. Şapte italieni din zece ar dori închisoare pentru evazionişti, în timp ce există puţină încredere pentru acţiunea de combatere evaziunii pusă în practică