Românii care îşi pierd locul de muncă sau lucrează la negru în Peninsulă, nu au dreptul la asistenţă sanitară gratuită din partea statului italian, decât în cazuri grave. Iată cazul unei mame românce -prezentat de “Il Fatto Quotidiano”- despre cum funcţionează sistemul sanitar italian în cazul cetăţenilor comunitari.
Românca s-a prezentat în faţa ghişeului CUP/ USL de pe via Cassoli din Ferrara, unde a cerut reînnoirea legitimaţiei sanitare. Însă, fiindcă a fost concediată cu un an în urmă, nu mai are dreptul la asistenţă, nici ea, nici fiica sa de nouă luni, care necesită îngrijiri medicale după naştere.
O poveste de incredibilă privind sistemul sanitar– scrie cotidianul italian- unei copile de numai nouă luni de viaţă nu i se recunoaşte dreptul la asistenţă medicală gratuită. Unica vină pentru moment este aceea că are o mamă străină. Mamă cu o circumstanţă agravantă: şi-a pierdut locul de muncă.
Cazul mamei românce
La începutul lunii decembrie, românca s-a prezentat cu dosarul pentru a-şi reînnoi legitimaţia sanitară: dintre documentele cerute, însă, lipseşte unul fundamental. Acela al angajatorului. Care, spre ghinionul ei a concediat-o în urmă cu un an. „Nimic de făcut, nu mai aveţi dreptul la asistenţă medicală”, i se răspunde la mai multe ghişee.
Descurajată, mama cere apoi să se efectueze procedurile pentru fiica ei, care după o naştere dificilă, cu folosirea forcepsului care i-a provocat o uşoară hemoragie, necesită controale periodice.
Funcţionara îi taie imediat din elan: “Dumneavoastră nu aveţi dreptul la legitimaţie şi nici măcar fiica”. Este însoţită de operatorul unui ONG local, Massimo Martinelli, preşedinte al asociaţiei de voluntariat “C’è Vita… e Vita”. Rămâne înmărmurit: “Din fericire eram prezent şi eu, altfel nu mi-ar fi venit să cred cuvintele care au fost spuse”.
Împreună s-au dus la Urp (Biroul pentru relaţii cu publicul) pentru a cere explicaţii. Totul este prevăzut de legea 30 din 2007 care reglementează dreptul de şedere al cetăţenilor comunitari. Lipsa unui loc de muncă şi imposibilitatea de a asigura întreţinere financiară pentru sine şi pentru membrii familiei determină anularea dreptului de şedere în Italia pentru mai mult de trei luni. Şi, fără rezidenţă, nu poate exista acoperire medicală, prevăzută numai pentru terapii de care depind viaţa sau îngrijiri care nu suferă amânare.
Legea e lege. Fără a ţine cont de cel care, fiind străin, îşi pierde locul de muncă sau necesită un pediatru care să se ocupe de recuperarea unui copilaş venit pe lume după o naştere problematică.
Martinelli se întreabă, în acest moment mai mult ca o răbufnire: “Cum trebuie să se descurce această copilă de 9 luni care nu mai are niciun drept la asistenţă medicală? Cum e posibil ca mama, lucrând regulamentar în Italia şi după un an de la pierderea locului de muncă, să-şi piardă acum şi dreptul la asistenţă medicală? Nu îmi vine în minte o situaţie în care o fiinţă umană să nu aibă un asemenea drept. Cum este posibil ca în 2011 în Italia, în Europa, o fiinţă abia născută să-şi fi pierdut dreptul de a fi consultată, îngrijită şi tratată?”.
Sursă: Il Fatto Quotidiano
