În cuplurile mixte, tipologia cea mai frecventă e cea în care soţul este italian şi soţia este străină; acest tip de căsătorii reprezintă 7,2% din total la nivel mediu naţional (16.500 de căsătorii oficiate în 2009), cu vârfuri de 10% în Nord-Est. Numărul italiencelor care au ales un partener străin a fost de 4.800 în 2009 (2,1% din totalul căsătoriilor).
Potrivit raportului Istat, bărbaţii şi femeile demonstrează o înclinaţie diferită de contractare a unei căsătorii cu un cetăţean străin nu numai în termeni de frecvenţă, ci şi privind câteva caracteristici importante ale soţilor, cum este cetăţenia.
În 2009 au fost celebrate 32.000 de căsătorii cu cel puţin un soţ italian (echivalentul a 14% din total), cu aproape 5.000 în minus faţă de 2008 (37.000 de căsătorii echivalentul a 15% din total) şi datele provizorii pentru 2010 sugerează o contracţie ulterioară. În 2009 s-au diminuat în principal căsătoriile mixte, peste 21.000, cu 3.000 în minus faţă de 2008. Fenomenul căsătoriilor mixte priveşte în mare măsură cuplurile în care soţul sau soţia provin dintr-o ţară cu o presiune migratorie puternică. Italienii care se căsătoresc cu o străină aleg în 15,5% dintre cazuri o româncă, în 10,2% o ucraineancă şi în 9% o braziliancă.
Italiencele, în schimb, aleg cel mai des bărbaţi de origine nord-africană, în special din Maroc (20,2%), Tunisia (8,2%) şi Egipt (4,4%).
Urmează cetăţenii albanezi (8,2). Tocmai căsătoriile în care soţia este italiancă şi soţul provine din ţări africane sau din Albania sunt cele care s- au diminuat puternic faţă de 2008: de exemplu, s-a înregistrat o scădere de 45% a soţilor egipteni şi tunisieni, şi de 31% pentru soţii albanezi şi marocani. Acest lucru, potrivit Istat, explică în mare parte diminuarea mai consistentă care se observă pentru această tipologie de cuplu.
Cazurile în care ambii soţi sunt străini constituie încă o minoritate în Italia (4,6% din căsătoriile totale) şi se înjumătăţesc dacă se iau în considerare cele în care cel puţin unul dintre cei doi este rezident. Cele mai răspândite sunt căsătoriile dintre români (1.111 în 2009, adică 19,5% din totalul căsătoriilor în rândul străinilor rezidenţi în Italia), urmaţi de chinezi (905 căsătorii, 15,9%).
Scăderea numărului de căsătorii a afectat toate zonele ţării, în principal Lazio, cu – 9,4%, apoi Lombardia (-8%), Toscana (-6,7%), Piemonte şi Campania (-6,4% în ambele cazuri). în schimb, sunt tot mai răspândite uniunile de fapt care depăşesc jumătate de milion (2007). În creştere este şi procentul de copii născuţi în afara căsătoriei care a atins 21,7% din totalul celor născuţi în 2009 şi convieţuirea pre-matrimonială, care se poate să fi influenţat alegerea de a amâna prima căsătorie.
Potrivit Istat, există doi factori relevanţi care au determinat amânarea oficierii căsătoriilor: şederea prelungită a tinerilor în familie şi conjunctura economică defavorabilă. Actualmente, pentru soţul la prima căsătorie vârsta medie este în jur de 32 de ani şi pentru soţie este de aproape 30 de ani, cu 4 ani în plus faţă de vârsta pe care o aveau în medie părinţii lor la prima căsătorie. Cu toate acestea, Italia este în linie cu datele relevate în alte ţări dezvoltate. în Spania, de exemplu, între 2009 şi 2008, s-a înregistrat o descreştere de aproape 20.000 de unităţi (-11%). În 2009, numărul de căsătorii în Anglia şi }ara Galilor a fost deosebit de mic (cifră provizorie 231.000), nivelul cel mai scăzut atins după flexiunea observată în 1985. {i Statele Unite sunt afectate de criza căsătoriilor: în 2008-2009 s-a trecut de la 7,3 la mia de locuitori în 2007 la 6,8.