Paul Constantin Demetrescu, născut la Buşteni, în 1924, era exilat politic în Italia din 1969. Pictura sa s-a desfăşurat în domeniul abstractismului, până la momentul convertirii sale la catolicism, care a modificat şi formele expresiei sale artistice. Impactul cu Roma, după fuga în “lumea liberă” a fost hotărâtor pentru Demetrescu. A descoperit o lume nouă de gânditori şi cărţi interzise în patrie de regimul comunist. A întâlnit aici intelectuali români de faimă europeană, fugiţi după război, cum ar fi scriitorul Vintilă Horia, a cărui amiciţie i-a influenţat profund conştiinţa şi formarea artistică. În acest nou context cultural s-a maturizat, în anii perioadei abstracte, schimbarea artei sale.
În 1973 a plecat de la Roma, mutându-se la ţară, la Gallese (VT) unde a restaurat o biserică romanică din secolul XII. Arta sa şi viaţa sa suferă o schimbare. Urmare a unei profunde schimbări interioare şi a unei întâlniri în 1979, cu ocazia unei expoziţii la Paris, cu Mircea Eliade, abandonează abstractismul şi se dedică artei inspirate din sacru.
Atras de iconografia medievală, călătoreşte prin Europa romanică cu creionul şi hârtia, pentru a se “alfabetiza” (aşa cum a mărturisit artistul) cu limbajul simbolurilor. De aici înainte lucrările sale, sculpturi şi picturi, au caracter etnico-religios. Unul dintre fiii săi, Emanuel, arheolog, locuia cu el la Gallese. Un alt fiu, Camil, profesor de informatică la Universitatea "La Sapienza", locuieşte la Roma.
Alemanno: “O mare pierdere”
‘’În numele meu şi a oraşului Roma, exprim profunde condoleanţe pentru moartea maestrului român Camilian Demetrescu. În particular, mă adresez familiei artistului, Ambasadorului României în Italia şi comunităţii ortodoxe, pentru dispariţia unui om care a ales Italia ca a doua sa patrie”, a declarat Primarul Romei, Gianni Alemanno.
“Am avut ocazia să-l cunosc pe Demetrescu şi să apreciez profundul său mesaj artistic şi filozofic cu ocazia manifestărilor de 20 de ani de la căderea zidului Berlinului, organizate de Roma Capitale în 2009”, a adăugat Alemanno. Primarul Romei a mai spus că a apreciat “curajul unui artist venit în Italia, nu pentru a fugi, ci pentru a denunţa maşina infernală a regimului comunist românesc. Marele său parcurs artistic, recunoscut şi de Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, va rămâne ca un mesaj neşters al unei viziuni spirituale şi antinihilistă despre viaţă.”
“Dispariţia maestrului Camilian Demetrescu, artist şi profesor, disident român şi exilat politic în Italia din 1969, este o mare pierdere pentru lumea internaţională a artei şi culturii. Mare voce de libertate şi martor profund al ororii totalitarismului comunist, Demetrescu a dăruit Italiei anii dureroşi ai exilului său, dar şi aceia ai convertirii sale şi a trecerii sale artistice de la abstractism la artă sacră”. Astfel şi-l aminteşte preşedintele Comisiei de Cultură Roma Capitale, Federico Mollicone, pe artistul român dispărut. “Prin intermediul splendidelor sale goblenuri, ţesute cu fir de aur şi de argint – adaugă Mollicone – Demetrescu s-a afirmat în Italia printre cei mai mari reprezentanţi ai artei religioase, devenind unul dintre artiştii cei mai apreciaţi de Ioan Paul al II-lea şi de Benedict al XVI-lea.
Cu titlu personal şi ca reprezentant al Roma Capitale, voi fi prezent la funeralii, care se vor desfăşura la Gallese, în provincia Viterbo. Administraţia capitalei se ocupă de organizarea unei retrospective care să-l aminteasă în mod demn”, încheie Mollicone.
Pe 8 mai, consiliul local din Roma a ţinut un moment de reculegere. “Cer aulei un minut de reculegere în onoarea unui mare artist, maestrul român Camilian Demetrescu, un intelectual liber de conveţii care a adoptat Italia ca patria lui şi a decis să denunţe lumii ororile şi inechităţile comunismului din România”, a declarat preşedintele Consiliului Romei, Marco Pomarici. “În ciuda dramei dificilei perioade istorice – a mai spus Pomarici – parcursul său artistic şi fi lozofic rămâne impregnat de o profundă şi mirabilă spiritualitate pozitivă a vieţii. Ni-l amintim astăzi ca un mare pictor, sculptor dar în primul rând cau un poet al artei în întregul ei.”
Fragment dintr-un interviu acordat publicaţiei “Tempi”
«În 1941 eram elev la liceul militar din Timişoara. După căderea guvernului Gărzii de Fier de extremă dreapta, mareşalul Antonescu a ordonat percheziţii şi arestarea legionarilor. În biroul meu au găsit un caiet cu versuri antinaziste. Războiul a fost câştigat de Aliaţi şi tancurile ruseşti au intrat triumfal în Bucureşti. Mi-am dat seama că România nu a fost eliberată, ci ocupată de sovietici. Socialismul în care speram a devenit imediat un coşmar de teroare.»