Femeia îi dăduse cardul bancar și ea în fiecare joi ridica, pentru ea, 250 de euro. «Pentru mine acea fată era atât de amabilă. Îmi vorbise despre ea o colegă de salon, când eram internată la Don Gnocchi după ce am suferit o dublă intervenție la picioare. Venea să-mi țină companie de câteva ori pe săptămână, de obicei joia, și uneori se ducea să-mi facă cumpărăturile», a declarat bătrâna.
În fața judecătorului Cristina Ponzanelli, vorbește bătrâna, profesoară pensionară, de la care a furat tânăra româncă, Adriana Drăgan, care s-a oferit să-i dea o mână de ajutor pentru o scurtă perioadă. În așteptarea unui ajutor trimis de cooperativa Di Vittoria la care făcuse cerere. «Pentru mine era un moment foarte dificil, având în vedere că trăiesc singură și tocmai mă întorsesem după o lungă internare în spital – a povestit bătrâna doamnă. Am contactat-o pe tânăra Adriana, venea la mine acasă joia. I-am dat cardul și codul: am greșit, ea și-a făcut plinul cu mine”.
«Într-o zi m-au sunat de la bancă: ”Doamnă ce se întâmplă cu contul dumneavoastră?” – a continuat bătrâna dramatica mărturie. A trebuit să-l sun pe fiul meu, care trăiește în străinătate, și să-i spun că nu mai am bani».
Și atunci doamna a început, cu ajutorul extrasului de cont bancar, să reparcurgă acele ultime săptămâni, de când îngrijitoarea a intrat în viața sa.
«Am descoperit că în fiecare joi, când se ducea să-mi facă cumpărăturile la Coop, ridica 250 de euro pentru ea – a continuat femeia. Eu mi-am dat seama că de fiecare dată când venea schimba o haină dar la început, poate și pentru că eram amețită de tot ceea ce mi se întâmplase, nu am făcut prea mult caz». Odată ce a reconstituit cele întâmplate, bătrâna fostă profesoară a înfruntat-o în manieră directă pe îngrijitoare.
«I-am spus că am descoperit ceea ce făcea – a amintit în fața judecătorului. Ea a îngenuncheat și a mărturisit totul, spunând că avea probleme acasă și din acest motiv a acționat în acel fel».
Îngrijitoarea a ajuns la proces, apărată de avocatul Molinari. Apărătorul a punctat, pe timpul ședinței de judecată, că nu exista un raport de muncă între bătrână și asistata sa. «Da, acea fată venea la mine pentru puțin timp, o jumătate de oră pe săptămână – a precizat bătrâna – îmi ținea companie și eu îi dădeam ceva, în funcție de ce mă lăsa inima. Am tratat-o întotdeauna bine, pentru că aveam încredere în ea, era atât de amabilă și se oferea să-mi facă cumpărăturile. Îmi aducea chiar și bonurile».