Percepţia noastră este că violenţa a crescut în Italia. Citind cronica neagră, ne simţim mai nesiguri. Fiecare fapt sângeros este amplificat de mass-media. Cu toate acestea, în Italia numărul celor care mor ucişi este tot mai mic. Potrivit datelor oficiale, în 2013 s-a înregistrat rata de omucideri cea mai joasă de la Unificarea Italiei.
Datele istorice disponibile încep din 1879, când se înregistrau aproape 2.000 de omoruri. În 2013, poliţia şi carabinierii au constatat 480 de omoruri consumate şi 1.207 de tentative de omor.
Criminalitatea organizată omoară mai puţin, însă apare o notabilă cantitate de delicte nerezolvate, în special în Sud şi în insule. În Nord se rezolvă 7,5 cazuri din 10, în Sud numai 5,6.
În penitenciarele italiene sunt închişi 9.077 de deţinuţi (dintre care 6.049 cu o condamnare definitivă) care trebuie să răspundă pentru infracţiunea de omor calificat. Numărul total al asasinilor sau al presupuşilor asasini închişi în închisorile din Italia este astfel foarte ridicat – o şesime din întreaga populaţie carcerală.
„În 2013 au fost doar 480 de omoruri”
A crescut în schimb numărul spargerilor: în 2012 în Italia au fost comise furturi din locuinţe la ritmul impresionant de 1 pe minut. Numărul de denunţuri pentru case devalizate a ajuns la aproape 240.000. O creştere vertiginoasă, întrucât începând cu 2004 numărul furturilor din locuinţe a crescut cu 114%, faţă de o creştere a furturilor în general de numai 4%.
Analiza a fost efectuată de Transcrime, institutul de criminologie al Universităţii Cattolica din Milano.
Creşterea numărului de furturi a continuat şi în 2013: în primele 6 luni ale anului, potrivit unui studiu al asociaţiei de proprietari imobiliari Confabitare, la Bologna numărul furturilor a crescut cu 30,3%, la Milano cu 29%, la Torino cu 26% şi la Roma cu 25%.
„Alarma provocată de acest tip de infracţiuni – explică Marco Dugato, profesor la Universitatea Cattolica – se explică prin două motive: pe de-o parte sunt violate nu numai lucrurile, ci şi spaţiul privat; de celaltă victima percepe că loviturile nu sunt improvizate, presupun pregătire şi observare a locurilor”.
Potrivit lui Dugato, este greşit să se de avina pentru spargeri pe criza economică: ” Această infracţiune necesită o abilitate care nu se improvizează. Cei care se trezesc fără un loc de muncă şi fără un venit şi încearcă lovitura disperării cel mai probabil fură din buzunare, jefuiesc sau fură din supermarket”.
