Timp de 29 de zile, Ali Asan Denis, un deţinut român care cere să fie extrădat în România, a refuzat mâncarea distribuită de administraţia închisorii din Iglesias, scrie cotidianul "La Nuova Sardegna". Denis, tatăl a două fetiţe, a apelat la gestul extrem de protest, după ce a solicitat transferul la un penitenciar din ţară, dar nu a primit niciun răspuns. Este al doilea caz de grevă a foamei printre deţinuţii români din Italia, în ultimele săptămâni. Alt român, Florin Istrati, de 44 de ani, a intrat în greva foamei pe 16 februarie 2011, în semn de protest pentru o sentinţă pe care el o consideră nedreaptă. Cazul a fost prezentat opiniei publice de Cornel Toma, de la adevarul.it. După 60 de zile fără mâncare, românul a hotarât să înceteze greva, cu speranţa că gestul său va atrage atenţia autorităţilor asupra cazului.
Cazul lui Ali Asan Denis
Ali Asan Denis, căsătorit şi tată a două fetiţe de 6 şi 4 ani, trebuie să ispăşească un rest de pedeapsă de şapte luni: "în octombrie anul trecut – spune deţinutul – autorităţile române şi-au dat consimţământul pentru transferarea mea recunoscând sentinţa magistraturii italiene. Pe 27 ianuarie cazul meu a fost examinat în camera de consiliu a Curţii de Apel din Roma. Din păcate, nu am primit niciun răspuns în ciuda solicitărilor mele".
"Deţinutul a fost convins să oprească protestul, deşi nu s-a primit niciun răspuns, pentru a nu i se compromite starea de sănătate", afirmă Maria Grazia Caligaris, preşedintă a asociaţiei "Socialismo diritti riforme", care vorbeşte într-un comunicat de presă în mod explicit despre greva foamei. De părere diferită este Gianfranco Pala, director al penitenciarului Sa Stoia din Iglesias: "Deţinutul a fost ţinut în mod constant sub control medical şi a pierdut foarte puţin din greutate. Deţinuţii au maşini de gătit în celule şi îşi pot achiziţiona alimente în plus".
Greva foamei în închisoare la Milano
Florin Istrati,
(Foto: Adevarul.it) 44 de ani, originar din satul Matca, judeţul Galaţi, deţinut la penitenciarul Bollate din Milano, a intrat în greva foamei pe 16 februarie 2011, în semn de protest pentru o sentinţă pe care el o consideră nedreaptă. După ce cazul a fost adus în atenţia opiniei publice de , autorităţile române au început să se intereseze de el. Pe 18 aprilie Istrati şi-a întrerupt protestul, după ce a pierdut 30 de kilograme în două luni de zile.
Florin Istrati a fost arestat în aprilie 2010, pe baza sentinţei unui proces pentru viol şi proxenetism. Fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă acum 17 ani, când Istrati susţine că nici nu se afla în Italia. Oricum, procesul a fost judecat în lipsa inculpatului, iar condamnarea a fost de cinci ani, definitivă şi irevocabilă, confirmată de Casaţie. Potrivit adevarul.it, acuzaţiile din dosar au fost susţinute doar de o declaraţie a unei femei, fără a mai exista şi alte probe.
Românul este rezident în Franţa şi era în trecere prin Italia când a fost arestat. Avocatul lui, Maurizio Milan, a înaintat o cerere de rejudecare a procesului, pentru a-i da posibilitatea românului de a se apăra, dar Curtea de Casaţie a anunţat că procesul nu va fi redeschis.
Pe 16 februarie, Istrati a intrat în greva foamei. A fost vizitat în numeroase rânduri de personalul consular de la Milano, dar nu a putut fi convins să mănânce.
Greva lui a fost întreruptă în a 49-a zi prin emiterea unui ordin de internare într-o clinică psihiatrică. Deţinutul a fost internat la secţia de Psihiatrie a spitalului Fatebenefratelli din Milano. Temându-se că autorităţile vor să-l declare nebun, Istrati a decis să înceapă şi greva setei. Analizele de la spitalul Fatebenefratelli din Milano au ieşit bune, aşa că a fost retrimis în închisoare.
Inainte de a începe greva românul avea aproximativ 90 de kilograme. Pe 11 aprilie, după 53 de zile de greva foamei, ajunsese la 60 kg, starea sănătăţii sale înrăutăţindu-se.
Consulatul General al României de la Milano a solicitat autorităţilor locale italiene instituirea măsurii extraordinare a tratamentului sanitar obligatoriu asupra deţinutului român aflat în greva foamei, a declarat pe 11 aprilie purtătorul de cuvânt al Ministerului român al Afacerilor Externe, Doris Mircea.
Dosar din 1994
Ancheta a început în 1994, când o prostituată româncă a făcut o plângere la poliţie în care spunea că "peştele" ei a bătut-o şi a violat-o. In plângere a specificat datele lui Istrati. In primăvara aceluiaşi an, Istrati spune că şi-a pierdut paşaportul şi că l-a declarat pierdut.
Tot Istrati susţine însă că, prima dată, a tranzitat Italia în 2002, cu opt ani mai târziu faţă de data la care a fost comisă fapta. In 2000 a fost condamnat, iar sentinţa a devenit definitivă în 2008, fără că Istrati să fi avut posibilitatea să se apere.
Pe 19 martie, anul trecut, a fost oprit de o patrulă de carabinieri pentru un control de rutină, într-o localitate din nord. După circa două ore de verificări ale datelor, românul a fost reţinut.
"Adevărul" a intrat în posesia unor file din dosarul lui Istrati. El a fost condamnat în contumacie de Tribunalul din Milano alături de alţi cinci români. Potrivit primei sentinţe, aceştia făceau parte dintr-o bandă de proxeneţi care promiteau tinerelor locuri de muncă în Italia, dar în schimb le puneau să se prostitueze. Ceilalţi cinci români din dosar au fost şi ei condamnaţi în lipsă la cinci ani, dar li s-a pierdut urma.
In motivaţia sentinţei se spune că Istrati este considerat responsabil de a fi pus la dispoziţia unor tinere camere de hotel în care acestea se prostituau, iar el obţinea foloase din asta. In sentinţă mai apare scris şi că folosea forţa pentru a le forta pe femei să se prostitueze şi că a violat două dintre ele. Cinci prostituate descoperite de carabinieri au declarat în scris numele lui ca făcând parte din banda de proxeneţi, iar la proces s-a prezentat o singură prostituată, care l-a recunoscut într-o fotografie.
Tiberiu Dinu, Consulul General al României la Milano, a declarat: "Noi nu putem modifica mersul Justiţiei italiene. Dat fiind că decizia Curţii de Casaţie a fost de a nu redeschide procesul, am cerut transferarea deţinutului în România pentru încerca de acolo alte demersuri. Istrati a fost de acord în principiu, dar dacă se face tot în termenii ceruţi de el. Este foarte încăpăţânat, iar ceea ce solicite el cu această grevă este imposibilul, adică să i se dea dreptate într-un număr de zile. Am cerut şi o recunoaştere faţă în faţă cu cine l-a acuzat, dar e vorba oricum de un demers extra-procesual".
