Săptămânalul L’Espresso a publicat, sub semnătura lui Giovanni Tizian, o anchetă jurnalistică cu titlul „Chi specula sugli schiavi romeni”. Articolul vorbește despre modalitățile de a păcăli fiscul în Italia adoptata de firme locale, dar care înseamnă în același timp exploatarea nemiloasă a lucrătorilor.
În ultima vreme, tot mai multe întreprinderi solicită muncitori din Europa de Est. Prin intermediul unor agenții de recrutare a forței de muncă. Astfel economisesc la taxe și au la dispoziție forță de muncă super disponibilă și nesindicalizată.
Doriți să importați lucrători la cost scăzut? Acum este posibil să închiriați pachete întregi: blocuri de forță de muncă, calificate sau gata de utilizat. Nimic ilegal: totul este legal, cu acte, inclusiv salariile cu mult sub standardele italiene și cu taxe de plătit conform tarifelor din Est. Noul chip al caporalatului este curat. Cu ajutorul agențiilor care recrutează forță de muncă din România, Bulgaria și Polonia și din alte țări din Est care au intrat în UE: personal comunitar, european în totalitate, cu excepția salariului.
„Respectând regulile vă putem garanta o economie de 25-30 la sută„, sugerează directorul unei agenții italiene cu sediul la București căreia i se adresează și mai marii din industria germană și franceză. L’Espresso a contactat-o dându-se drept un întreprinzător, care vrea în grabă tehnicieni experți pentru un șantier. Mecanismul îl explică o altă societate românească de mediere a forței de muncă: „Se fac contracte garantând pe hârtie același salariu cu cel al italienilor și se economisește din contribuții care, acestea da, sunt plătite pe baza tarifelor românești, mai mici, și nu cu puțin, față de cele italiene”.
Cum se face? „Pe statul de plată sunt indicate salariile conforme contractului italian, și cu ei vă înțelegeți la jumătate din sumă. Încercăm mereu să vă trimitem români cu prima experiență în Italia pentru care o mie de euro sunt deja o avere și care habar nu au de al treisprezecelea sau al paisprezecelea salariu”. Iată scurtătura. O procedură care se poate dovedi evaziune și încălcare a drepturilor amenințând regulile concurenței dintre firmele din Italia. Și care poate face și mai puțin competitivi lucrătorii italieni în timp ce șomajul se răspândește.
Odată încheiat acordul, timpii de predare a „românilor-cheie în mână” sunt rapizi. „Voiajul îl putem organiza în autobuze în câteva zile. Candidații îi căutăm la țară”. Pe frontul estic al UE, exportul de forță de muncă a devenit o industrie înfloritoare. Numai în România poți număra 3.500 de agenții. Patronii sunt manageri occidentali care au convertit speranța a mii de șomeri în afaceri de milioane. Exploatând directiva comunitară din 1996 privind detașarea lucrătorilor din Uniune și lipsa regulilor certe în țările membre în care ajung muncitorii, zidarii, camionagii și lucrătorii din Est.
Din 2010 până în 2011, potrivit datelor ministerului de Afaceri sociale al UE, conform regulii detașării au sosit în Italia 10.000 de lucrători din România și peste 800 în Bulgaria. Și peste 14.000 din Lituania, Letonia, Polonia și Slovenia. Personal cu costuri joase care ține în funcțiune întregul sector al construcțiilor afectat de criză. „Totul este în mod paradoxal legal, făcut cu mecanisme care nu permit să se verifice corespondența salariului”, consideră Paola Pennise, directoare de la departamentul de inspecție din cadrul Ministerului italian al Muncii.
Această strămutare de resurse umane nu ar trezi suspiciuni dacă în țările Uniunii Europene ar fi în vigoare aceleași salarii și aceleași drepturi. Inegalitatea de tratament economic între un meseriaș italian și omologul său român, bulgar și sloven este de ordinul a mii de euro. Un șofer polonez costă 1.800 de euro brut, italianul costă peste 3.000 de euro.
Clarifică un alt broker de forță de muncă interpelat de Espresso cu intenția de a angaja zece lucrători: „Niciun cost pentru dumneavoastră. Este suficient să plătiți la timp lucrătorii și să le găsiți o cazare, comisionul îl reținem din retribuții”. Dar cât primește un muncitor în România? „Nu știm să vă spunem cu cât să-i plătiți, știm doar că în țara dumneavoastră primesc de la 800 la 1.200 de euro„.
Un muncitor italian de același nivel costă mult mai mult și este în medie mult mai sindicalizat. Afacerea este astfel îmbietoare: acceptăm. În două zile vom avea lucrătorii, promit comercianții de forță de muncă din Arad, localitate din Transilvania. „Dacă o faceți pentru a economisi nu e convenabil, dacă doriți să căutați lucrători calificați atunci e altă discuție”, avertizează un al treilea manager mai serios. Și afirmă? „Apoi dacă doriți să urmați alte căi mai riscante, și posibilitățile nu lipsesc, nu vă pot spune decât la revedere”.
Căi riscante? „Puteți apela la lucrătorii la container. Unele societăți furnizează 50 de muncitori la 6-7 euro pe oră, fără masă, cazare și dispuși să doarmă în barăcile șantierului”. Atenție însă: „În fiecare lună 15 societăți ajung în atenția INPS”. Dar pentru sancțiuni e nevoie de timp, se dau și după trei ani. Există firme care oferă dovezi de seriozitate. „Pe moment filiala noastră din București a detașat în Italia 187 de lucrători în Puglia și Lombardia”, explică Enzo Mattina director adjunct al agenției Quanta, un colos în domeniul recrutării forței de muncă.
„Acești lucrători au salariu echivalent celui plătit în țara lor completat până la nivelul unui lucrător italian cu aceeași calificare. și se economisesc cheltuielile de transport, cazare, masă o dată pe zi și de transport de la și la hotelurile sau casele în care locuiesc până la locul de muncă; în plus sunt acoperiți de poliță de asigurare„. Pe lângă aceasta societate solicită autorizare la CDP (INPS-ul românesc), care ulterior informează instituția italiană. O altă agenție, Humangest, autorizată de minister, detașează pe moment circa o sută de lucrători pe lună, cu contracte de recrutare cu durata medie de șase luni. „Asigurăm salarii legale „în totalitate” neinferioare celor ale angajaților din statul în care se duc”, clarifică Laura Ravas.
Pe lângă agențiile de recrutare, se poate urma o altă procedură. Să creezi o firmă, reală sau fictivă, cu sediul social în țara în care se dorește recrutarea de personal pentru a-l transfera apoi în Italia la sediul local al întreprinderii înființate la Timișoara sau Cracovia. La sindicat sosesc sute de semnalări. Exploatarea se reînnoiește și se ascunde în spatele unor combinații fantastice situate la jumătatea dintre caporalat și detașare comunitară. Societăți fantomă romagnole care propun forță de muncă low cost. Espresso a examinat faxul trimis de firma rimineză Laghi Costruzioni la birourile unor firme emiliane. „Propunem lucrătorii noștri și aplicăm reguli organizaționale pentru a evita problemele. Vin din România: zidari, electricieni, instalatori”. Dispuși să lucreze fără oprire timp de 26 de zile pe lună, 10 ore pe zi.
Iată propunerile: „pachetul” de patru persoane costă 11 euro pe oră, incluse transportul, masa și cazarea; 10 euro dacă cererea este pentru doisprezece; pentru cei mai exigenți, 24 de lucrători la 9 euro pe oră. Pe lângă aceasta, asigură că vor fi stipulate cu firma lor românească contractele. și garantează o altă reducere de 80 de cenți pe oră (200 de euro pe lună) dacă angajatorul pune la dispoziție locuințe.
În concluzie, nimic nu e lăsat la întâmplare. Contactați de un întreprinzător căruia Espresso i-a cerut să găsească forță de muncă, patronii firmei au negat că au scris acel fax. „A fost inițiativa unui colaborator de-al nostru pe care l-am dat afară și l-am denunțat la Procuratură. în Italia nu se poate face așa ceva. În străinătate da. El lucrează foarte mult: o avea vreo optzeci de șantiere, în alte țări europene. Din păcate aici la noi nu se poate face, în Italia construcțiile sunt terminate”, încheie supărat.
Între timp magistrații au fost deja alertați de două plângeri primite de sindicat. „Detașarea comunitară este un fenomen care a explodat foarte mult„, observă Walter Schiavella, secretar național al departamentului construcții de la Cgil. „Se răspândește în special în Centru-Nord: Lombardia, Veneto, Lazio, Emilia Romagna. Tot mai multe firme deschid sedii în România și există cabinete de contabili specializați care efectuează procedurile. Legea prevede aplicarea de salarii italiene însă abordarea a multor firme e diferită: contract românesc și plata contribuțiilor în România. Avantajul e monstruos”.
În Veneto, pe 12 decembrie anul trecut, 25 de zidari români au oprit lucrul la școala elementară din Zugliano, în provincia Vicenza. Au pichetat șantierul zi și noapte, protejându-se de frig în câteva barăci artizanale. Au rămas fără salariu timp de patru luni. Firma contractoare a lucrărilor, Cosmo Haus din Reggio Emilia, nu-i plătise niciodată. Patronul Giampaolo Nizzoli inițial a dat vina pe cel care i-a trimis: chiar nega că îi cunoaște. Dar apoi și-a recunoscut vina. Firma lui Nizzoli și a asociatului său este Cosmo Work, firmă românească.
La Espresso lucrătorii denunță: „Un grup a fost angajat prin intermediul Cosmo Work și acum s-a întors în România”. Și asupra acestui aspect atârnă spectrul detașării comunitare, folosit de firme pentru a se prezenta la licitațiile pentru lucrări publice cu oferte cu mult mai avantajoase față de concurenții care angajează respectând contractul din sector. Protestul de la Zugliano a continuat până când Nizzoli a acceptat să plătească jumătate din sumă muncitorilor.
Există un alt precedent, tot în Nord-Est. Tribunalul din Treviso, în martie 2012, a condamnat doi întreprinzători de la Capital Team pentru evaziune fiscală și asociere în scopul comiterii de infracțiuni: cu firma lor traficau muncitori din România exploatând legea privind detașarea comunitară. însăși apărarea a susținut: „Capital Team desfășoară o activitate normală de mediere între firme, căutând personal românesc”. Însă firma trevigiană nu era înscrisă în registrul societăților de recrutare a Ministerului Muncii. Potrivit acuzării au fost angajați 90 de lucrători la costul de 11 euro pe oră. În realitate în buzunarul lor ajungeau numai cinci. O evaziune de aproape două milioane de euro în doi ani.
Cazuri izolate? Nu s-ar spune. Un grup de șoferi sarzi ar fi trebuit să semneze un contract polonez pentru a lucra în Sardinia. Firma care a propus acordul este Gruppo Fagioli. Denunțul sosește de la Cgil național care a primit semnalarea de la sindicaliștii locali. Fagioli Spa este un gigant în domeniul logisticii și ingineriei. O multinațională. Prin intermediul sucursalei din Varșovia, Fagioli Polska, a obținut în subcontractare lucrări pe insulă. Aici ar fi angajat străini și italieni. Acestora din urmă, potrivit sindicatului, le-ar fi propus un contract stipulat în mod fictiv pe 2 aprilie la Varșovia. La articolul 5 se citește: „Pentru chestiunile nereglementate de următorul contract se aplică prevederile Codului de muncă polonez”.
Un contract atât de ciudat încât sindicaliștii au evitat să-l semneze. „Nu știm pentru cât timp vor putea să reziste oferte de acest tip”, explică Mercedes Landolfi de la Cgil: „Criza și lipsa locurilor de muncă în acea regiune se resimt tot mai grav”. Firma Fagioli se apără: „Totul este regular”, a declarat la Espresso. „Se dezvoltă un trafic aproape ilegal de forță de muncă la preț convenabil. Dacă va fi să vină un val de lungă durată, fără reguli certe, ca sindicat, nu putem face față fenomenului”, explică Luigi Giove, secretar Cgil Emilia Romagna. „Un instrument para-modern de exploatare”, atacă Schiavella.
„Să descoperi forme ilegale de detașare este foarte complicat„, explică super inspectorul Paolo Pennisi: „Nu există instrumente adecvate pentru a se verifica dacă taxele sunt plătite în mod efectiv în țările de origine”. Pare cu adevărat absurd dar este chiar așa. „Am stipulat convenții cu colegii din România și din alte state. Dar în nouă cazuri din zece nu primim răspunsuri”. Și reflectează: „Se pare că mecanismul funcționează bine așa cu toate opacitățile sale. Poate Uniunea Europeană consideră că dezvoltarea țărilor neo comunitare necesită acest instrument”. O integrare pe spatele drepturilor lucrătorilor.
(Sursa: L’Espresso)