Mii de tineri italieni care nu intra la facultatea de medicină în Italia aleg să facă facultatea în România, la universitatile particulare, unde testele de intrare sunt practic o formalitate. Agenţia Adnkronos Salute arată că România este noua pepinieră de medici a Italiei, în special pentru stomatologie. Teste din Italia sunt foarte dificile, în plus, tinerii acuzând existenţa unor filiere de corupţie, prin care admiterea se obţine cu bani. Problema e că şi în România există astfel de filiere, care acordă direct diplome false.
România este ţara din vârful listei ţărilor alese de aspiranţii la profesia de medic din Italia. In special de cei care vor să devină dentişti, din moment ce majoritatea tinerilor „emigrează” pentru a studia Stomatologia.
Astăzi se estimează că circa o mie de tineri italieni studiază în facultăţile de „Medicină dentară” din universităţile româneşti. Practic, dacă există suficienţi bani de cheltuit şi dorinţa de a învăţa o limbă străină cum este româna, este simplu: după şase ani se întorc acasă cu o diplomă valabilă în toată Europa.
„La universitatea mea – povesteşte la Adnkronos Salute A.V., student italian de 22 de ani înscris la Facultatea de Stomatologie la Universitatea privată Titu Maiorescu din Bucureşti – nu sunt examene de intrare, ci teste de evaluare, bazate pe cunoştinţe minime„.
Si tocmai faptul de a putea evita examenele de intrare determină atâţi studenţi italieni să încerce această posibilitate de peste graniţă. „Este inutil să ne ascundem – mărturiseşte A.V. – eu cred că 99,9% dintre tinerii care studiază aici au decis acest lucru fiind dezamăgiţi de „piaţa examenelor” care există în Italia. Si nu o spun eu, sunt anchete judiciare care confirmă asta. Este de ajuns să te gândeşti la ceea ce s-a întâmplat în anii trecuţi la examenele de intrare la Medicină de la universităţile din Bari şi Catanzaro. Mie nu-mi place să corup un organ al Statului pentru a intra la universitate”.
Potrivit povestirii lui A.V., în Italia ar exista o adevărată „listă de preţuri” pentru trecerea examenelor de intrare. „Din câte ştiu, şi pe baza povestirilor altor studenţi – spună băiatul – în unele facultăţi de Medicină se plăteau de la 80 la 120.000 de euro pentru trecerea examenelor şi intrarea la facultate. De plătit în 3 tranşe de 40.000 de euro”.
Si, uneori, nici nu aveai certitudinea că vei reuşi. Mai mulţi tineri au fost victimele unor înşelătorii, pentru că există reţele de escroci – explică A.V. – care iau banii şi apoi nu te fac să promovezi examenele.
Examen de limbă
Toate aceste motive l-au determinat pe A.V. ca nici măcar să nu încerce să treacă examenele aici în Italia. Obiectivul lui A.V., odată obţinută diploma de licenţă, este cel de a se reîntoarce în Italia. şi pentru că, la fel ca mulţi alţi tineri care se duc să studieze Medicina în străinătate, A.V. este fiul unui medic. „Tatăl meu – spune A.V. – are un cabinet stomatologic”. In concluzie, odată revenit în Italia cu o diplomă de licenţă în mână, nu-i va fi dificil să-şi găsească un loc de muncă.
Ceva obstacole şi probe de depăşit există însă, chiar şi pentru cei care decid să meargă să studieze în România. „Cei care vor să se înscrie la universitatea mea – explică A.V. – este obligatoriu să facă un curs pregătitor de limba română organizat de universitate, care se încheie cu un examen de susţinut la Universitatea de stat de Limbă şi Literatură”. Si nu este un obstacol uşor de depăşit. „Cel puţin 40% dintre tineri – explică A.V. – sunt respinşi”, şi adio înscriere. „Deşi – precizează studentul italian – româna este o limbă neolatină deloc dificilă”.
Pentru cei care reuşesc să treacă există bineînţeles diferite cheltuieli de susţinut. Chiar dacă nu este vorba de costuri exagerate. „La Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti costul cursului, care durează 6 ani şi prevede frecvenţa obligatorie, este de 3.000 de euro pe an„. Pentru restul cheltuielile nu sunt atât de mari. „Atât chiria cât şi costul vieţii nu sunt deosebit de mari”.
Si pare tocmai acesta motivul care îi determină pe mulţi tineri italieni să aleagă ca destinaţie România, mai degrabă decât Spania sau alte ţări unde la universităţile private nu există limita de intrare la Medicină.
In ultimii ani, „plutonul” de tineri italieni care au ales să meargă să studieze medicina în România a devenit tot mai consistent. „In acest moment, în universitatea mea – explică A.V. – suntem circa o sută de tineri italieni, şi 90% studiază stomatologia. Dacă însă se face un calcul pe întreaga ţară, cred că se poate estima o cifră de în jur de o mie de tineri. Chiar dacă – precizează – este dificil să ai cifre precise, pentru că universităţile nu comunică între ele. Sigur – adaugă – universităţile cu cel mai mare aflux de studenţi italieni se află la Oradea şi Arad”.
„Avantajul de a studia aici în România – explică A.V. – este că aici există legi care le permit studenţilor să facă mai multă practică decât se face în Italia. Si practica se efectuează în spitale publice. Pe lângă aceasta, după susţinerea tuturor examenelor din anul trei, există posibilitatea luării unui atestat care îţi permite să lucrezi la cabinete private, ca asistent stomatolog. şi aceasta este un avantaj pentru noi studenţii”.
Recunoaşterea diplomei
România fiind o ţară care face parte din Uniunea europeană, există obligativitatea recunoaşterii diplomei. Dar acest lucru nu este garantat automat.
„Ministerul Sănătăţii, care este organul care se ocupă de recunoaşterea diplomelor – explică preşedintele naţional al Comisiei Registrului Stomatologilor (Cao), Giuseppe Renzo – efectuează o verificare atentă, care ţine cont de câţiva parametri, printre care: prezentarea parcursului formativ, planul de studii, cunoaşterea limbii. în concluzie, parcursul formativ şi metodologiile trebuie să fie verificabile şi transparente”.
Aceasta pentru a evita abilitarea de falşi medici sau falşi dentişti. „Au existat – povesteşte Giuseppe Renzo – cazuri de tineri italieni care nu au frecventat cursurile şi nu cunoşteau nici româna. Mai ales înainte de 2007 – an de intrare a României în Ue – s-au înregistrat episoade de abuzuri nebuloase”.Si pentru că, după cum afirmă preşedintele Andi, „există câteva universităţi în România unde diploma de licenţă „se cumpără”. Universităţi unde se fac cursuri fără obligativitatea frecvenţei care facilitează la maxim studenţii, dar care nu dau garanţii formative”.
Fără a mai lua în calcul că există un adevărat cerc de diplome false care soseşte din acea parte a Europei. Un cerc care, datorită verificărilor atente ale ministerului, s-a reuşit să se anihileze anii aceştia. „în oceanul de certificări de diplome obţinute în străinătate – explică Renzo – circulă sute de diplome false, operă a unor organizaţii paramafiote, care acţionează în special în zona est-europeană”.
Preşedintele Cao nu are dubii privind motivul pentru care tinerii care merg în străinătate decid să studieze tocmai stomatologia: „Vor să devină toţi dentişti pentru că în imaginarul colectiv să fii dentist echivalează cu „munca imediată” şi „bogăţia”. Raţionamentul este acesta: e de ajuns să obţii diploma şi poţi începe să lucrezi”.
Si pentru mulţi e chiar aşa. „Este adevărat. Majoritatea tinerilor care se licenţiază în Stomatologie în străinătate sunt fiul sau fiica unui dentist, cu cabinet pregătit în care pot începe să lucreze”, încheie Renzo.
Cum să păcăleşti admiterea
Cotidianul „Il Matino” spune povestea unui student napolitan, respins la examenul de intrare la Medicină la Napoli şi la alte Universităţi din regiunile învecinate, şi care reuşeşte acum să intre la Universitatea din L’Aquila, datorită unei sentinţe a Tribunalului administrativ regional (Tar) care îi recunoaşte valabilitatea examenului de intrare la Universitatea de Medicină din Timişoara, România.
Este povestea unui student de 20 de ani din Maddaloni, provincia Caserta, C.N., printre altele fiul unui medic afirmat. Cu un subterfugiu, a reuşit să-şi încununeze visul: să frecventeze Medicina în Italia. Deşi nu a trecut de examenul de admitere. Acum va putea merge la L’Aquila însă se aşteaptă o sentinţă asemănătoare de la Tar-ul din Campania care i-ar putea deschide şi porţile Facultăţii de Medicină din Napoli.
„In realitate – explică avocatul pe drept administrativ Pasquale Marotta – a fost o dură bătălie legală pentru recunoaşterea dreptului de transfer de la universitatea română la cea italiană care i-l negase. Asistatul meu a făcut cerere de transfer atât la L’Aquila cât şi la Napoli. Tar-ul din Abruzzo s-a pronunţat deja, cel din Campania o va face în circa zece zile. In faţa acestor tribunale am atacat respingerea celor două cereri de transfer depuse la Facultăţile de Medicină”.
Si judecătorii au ordonat Universităţii italiene să accepte studentul care a frecventat deja în străinătate un an de studii în Medicină. Secţia întâi a Tar-ului din Abruzzo a „considerat că pentru transferul trans-universitar, Universitatea de destinaţie nu poate cere solicitantului depăşirea procedurilor selective de admitere (ca şi când studentul ar accede ca nou student la cursul de studii şi nu în virtutea unui transfer pentru continuarea parcursului deja început; având în vedere că principiul evidenţiat – din principii cunoscute de echivalenţă, tratament egal şi nediscriminare în mediul universitar – trebuie să se considere aplicabil şi în ipoteza în care Universitatea de provenienţă (cum este în cazul de faţă) aparţine unui Stat membru”.
Sfârşit de coşmar
Bucuria imensă a tatălui tânărului şi a studentului, care se va putea întoarce acum în Italia. „Pentru mine este ca şi cum ar fi luat sfârşit un coşmar – spune tatăl – examenele la Medicină sunt după părerea mea o loterie şi puţinele locuri disponibile îi împiedică pe tinerii italieni să-şi încheie parcursul de studii dorit. A fost foarte greu să am un fiu la 2.000 de km distanţă, nu prin alegere, ci din necesitate. Eu sper cu adevărat să se modifice cât mai curând procedura de admitere la facultăţi altfel vor exista foarte mulţi tineri care vor face acelaşi parcurs ca şi fiul meu.
Un parcurs greoi, să fie foarte clar. El a trebuit să înveţe româna, să-şi ia o casă în România, a trecut toate examenele în perfectă regulă şi, acum că revine în Italia pentru a studia Medicina, ar putea fi obligat să susţină din nou examenele pentru că se poate ca planurile de studii să fie diferite. Toate acestea sunt absurde: Universitatea trebuie să dea tuturor din Italia posibilitatea de a studia„.
Fiul a adaugat: „Sunt în al nouălea cer. Va fi frumos să studiez Medicina în Italia, chiar dacă în România am găsit un mediu serios şi profesionist şi astfel anul acesta, în ciuda numeroaselor dificultăţi, am reuşit să am experienţe importante”.