Având în vedere vârsta medie mai mică decât cea a italienilor (31,1 ani faţă de 43,5), această tendinţă e destinată să dureze ani la rând, cu beneficii incontestabile pentru întregul sistem de protecţie socială.
Se estimează că vor exista 625.000 de pensionari străini în 2025, dar care va reprezenta un procent mai mic din totalul populaţiei străine, în comparaţie cu procentul pensionarilor dintre italieni (12,5 faţă de 28,2). Conform arhivelor Inps, la 1 ianuarie 2010 erau în plată 278.000 de pensii încasate de persoane născute în străinătate, cu o valoare totală de 2,3 miliarde de euro. Trebuie însă specificat că mare parte dintre aceste pensii a fost plătită italienilor născuţi în străinătate şi apoi repatriaţi, în timp ce potrivit estimării Raportului, existau doar 110.000 de pensionari străini propriu-zişi. În 7 cazuri din 10 (70,7%) este vorba de pensii plătite unor femei şi, în mare majoritate unor persoane născute în Europa (170.000, 61,1%), în special în ţările de destinaţie a emigraţiei italiene: 45.000 în Franţa, 18.000 în Germania, 11.000 în Elveţia. Încep, însă, să fie semnificative şi pensiile plătite unor persoane din ţările recente de imigraţie către Italia: Albania 7.975, România 5.334, Polonia 3.012.
Realizatorii raportului mai explică: lucrătorii imigranţi, odată ajunşi la vârsta pensionării, riscă să ajungă în rândurile săracilor, încasatori de pensii reduse, puţin din cauza nivelurilor joase ale salariilor care îi caracterizează astăzi ca lucrători, puţin din cauza expunerii ridicate la dinamicile muncii la "negru" şi "gri".