„Versiunea realistă – afirmă Gianni Lepre, secretar al Oroitaly – este că italienii şi-au dat mica comoară şi au sărăcit şi mai mult. Dar iată datele din sectorul aurului: numărul întreprinderilor de pe teritoriul italian a trecut de la circa 35.000 la 22.000, cu o cifră de afaceri practic înjumătăţită. Dacă înainte întreprinderile din sector aveau o cifră de afaceri de circa 550-600 de mii de euro anual, astăzi încasările anuale nu depăşesc 300.000 de euro„.
„Toate acestea – adaugă Generoso De Sieno, Preşedintele Oroitaly – a dus la pierderea a mii de locuri de muncă şi la o curbă descendentă pe traiectoria de puternică expansiune a magazinelor de comercializare a aurului de la începutul deceniului”.
Ar fi frumos să credem că această reducere depinde de o îmbunătăţire a vieţii italienilor care nu mai au nevoie să-şi vândă aurul din casă. Dar din păcate realitatea e mai dură şi mai amară. Italienii au fost atât de devastaţi de criză încât nu mai au bunuri de valoare în familie de vândut.