Italia sărăcește. În condițiile în care taxele sunt printre cele mai mari și cheltuielile sociale sunt printre cele mai scăzute din Europa, riscul sărăciei sau al excluziunii sociale între 2006 și 2016 a crescut cu aproape 4%, afectând 30% din populație. Persoanele aflate în dificultate și lipsuri au trecut de la 15 la 18,1 milioane. Aceasta este rezultatul unei analize realizate de Biroul de Studiu al Cgia di Mestre.
Nivelul european mediu al riscului de sărăcie a crescut cu doar un punct, ajungând la 23,1%: cu 6,9 puncte mai puțin decât media italiană. În Franța și Germania, pe de altă parte, în acești 10 ani riscul sărăciei a scăzut și în prezent are un nivel cu peste 10 puncte mai mic decât cifra medie italiană.
La nivel regional, situația din sud este foarte grea. Cele mai recente date disponibile pentru anul 2016 indică faptul că riscul sărăciei sau al excluziunii sociale pe populația totală a ajuns la 55,6% în Sicilia, 49,9% în Campania și 46,7% în Calabria.
În Italia, povara fiscală (adică ponderea impozitelor, taxelor și impozitelor în PIB) se ridică la 29,6% (2016). Niciuna dintre țările concurente majore din UE nu are o cotă atât de mare. Franța, de exemplu, are o încărcătură fiscală de 29,1%, Austria 27,4%, Regatul Unit 27,2%, Țările de Jos 23,6%, Germania 23,4% și Spania de 22,1%.
Cu excepția cheltuielilor cu pensiile, procentul cheltuielilor sociale din PIB (șomaj, dizabilități, domiciliu, maternitate, sănătate, asistență etc.) a fost de 11,9%. Dintre principalele țări UE analizate în această analiză, doar Spania a înregistrat o cotă mai mică decât cea italiană (11,3% din PIB), chiar dacă presiunea fiscală în țara iberică este cu 7,5 puncte mai mică.
Toate celelalte, pe de altă parte, cheltuie mult mai mult în domeniul protecției sociale decât Italia. În esență, italienii sunt cel mai rău tratați în Europa și cu probleme sociale dificile, iar dificultățile economice au crescut dramatic.
„Din punct de vedere social – a comentat coordonatorul Biroului de Studii al CGIA, Paolo Zabeo – rezultatul a fost dramatic: în Italia, de exemplu, șomajul continuă să rămână peste 11%, în timp ce înainte de criză a fost la 6 la suta. De asemenea, investițiile au scăzut cu mai mult de 20 de puncte procentuale, iar riscul de sărăcie și excluziune socială au atins niveluri alarmante. În Sicilia, Campania și Calabria aproape unul din doi este într-o stare de sărăcie severă. Și în ciuda sacrificilor cerute familiilor și întreprinderilor, raportul dintre datoria publică și PIB a crescut cu mai mult de 30 de puncte, ajungând la 131,6% anul trecut „.
