Angel Tîlvăr: Preocupările fiecăruia dintre ei trebuie să fie şi ale noastre. Problematica diasporei trebuie să devină cu adevărat un capitol strategic pentru România. Tot ce gândim şi întreprindem pentru diaspora noastră, fiecare gest politic ori administrativ pe care îl facem trebuie să reflecte şi să confirme acest adevăr.”
Recentul Raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la migraţie, pentru anul 2015, include România între primele 20 de state ale lumii care generează migranţi. În document, se estimează că peste 3,4 milioane de români locuiesc în altă ţară. Mai mult decât atât, rata de creştere înregistrată de diaspora românească este a doua din lume (7,3% creştere anuală) în perioada 2000 – 2015. Astfel, raportat la populaţia ţării noastre înregistrată la începutul acestui an, mai mult de 15% dintre români trăiesc în diaspora.
Aceste cifre trebuie îşi găsească, cât mai curând şi cât mai limpede, reflectarea în strategia, politicile şi legislaţia pe care statul român are datoria să le gândească şi să le dezvolte în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii care alcătuiesc această atât de numeroasă diasporă.
În afară de evidenta necesitate pentru analiza şi soluţionarea urgentă a cauzelor care generează o atare migraţie, trebuie să rămânem profund preocupaţi de problematica specifică diasporei. Contextul regional şi internaţional complex impune, în primul rând, consolidarea legăturii pe care românii de pretutindeni trebuie să o aibă cu ţara, prin afirmarea, conservarea şi promovarea profilului lor identitar lingvistic, cultural şi spiritual.
Totodată, este imperativ ca aspectele legate de garantarea exercitării complete a cetăţeniei europene şi de tratamentul egal şi nediscriminatoriu, în special în ceea ce priveşte dreptul muncii şi dreptul la libera circulaţie al cetăţenilor români, să fie o prioritate pentru autorităţile române. Relaţia românilor de peste hotare cu statul român, fie prin intermediul misiunilor diplomatice ale României în ţările de reşedinţă, fie, în mod nemijlocit, cu autorităţile centrale şi locale, este un alt punct esenţial pentru agenda tuturor factorilor responsabili din România.
Nu în ultimul rând, se cere reiterată necesitatea constituirii unei structuri administrative centrale cu atribuţii dedicate exclusiv românilor de pretutindeni, a unui minister specific care să gestioneze această problematică mereu mai diversă. Fie că vorbim despre situaţia familiilor rămase în ţară, despre dreptul la vot ori despre procesul de reintegrare al celor care doresc să revină acasă, toate aspectele care privesc comunităţile româneşti pretind o gestiune unitară şi eficientă, nu doar pe termen scurt, ci mai ales pe termen mediu şi lung. Românii din diaspora nu sunt cifre seci în statisticile naţionale ori internaţionale, ei sunt concetăţeni şi fraţi ai noştri.
Preocupările fiecăruia dintre ei trebuie să fie şi ale noastre. Problematica diasporei trebuie să devină cu adevărat un capitol strategic pentru România. Tot ce gândim şi întreprindem pentru diaspora noastră, fiecare gest politic ori administrativ pe care îl facem trebuie să reflecte şi să confirme acest adevăr.
Angel Tîlvăr
Deputat PSD
”Fiecare copil şi tânăr român, oriunde în lume s-ar afla, să aibă acces la învăţarea limbii materne”