PNL nu mai este partidul căruia nu-i pasă de diasporă. Dacă nu cu multe zile în urmă, PSD a semnat cu PD din Italia un acord care, printre altele, prevede sprijin al democraţilor din Italia pentru un candidat român la Parlamentul italian, Alina Gorghiu, reprezentant de seamă al Partidului Naţional Liberal, propune ca în Parlamentul italian să nu ajungă doar unul, ci doi români, unul de stânga, care să fie ales cu sprijinul PSD – PD, şi unul de dreapta, ales cu sprijinul PNL şi al unui partid italian (încă neprecizat) cu care liberalii români vor face alianţă.
Cât de curând, promite Alina Gorghiu în interviul acordat ziarului nostru, PNL va descinde la Roma în căutare de parteneri politici, pentru că „faptul că PNL nu are o reţea puternică în diaspora ne-a costat foarte multe voturi la ultimele alegeri„.
Alina Gorghiu este avocat, membră a Partidul Naţional Liberal. La alegerile legislative din 2008 a obţinut un loc de parlamentar în Camera Deputaţilor în colegiul 22 din Bucureşti. Interesul pentru problemele românilor din străinătate l-a demonstrat în câteva rânduri, prin participarea la emisiuni dedicate diasporei.
PSD şi PD din Italia tocmai au semnat un acord de colaborare care permite printre altele intrarea unui român în Parlamentul italian. Ce părere aveţi?
«Înţeleg că partidul italian cu care PSD a semnat un acord este tot un partid de stânga. Nu am nicio obiecţie faţă de această colaborare, cu atât mai mult dacă ea a fost făcută pornind şi de la nişte trăsături doctrinare comune. Orice construcţie politică care ar aduce avantaje pentru românii din diaspora trebuie salutată, mai ales dacă în acest fel se asigură şi o reprezentativitate a minorităţii române din Italia în legislativul de la Roma.»
Există un partid italian cu care credeţi că PNL ar putea semna un asemenea acord?
«PNL ar putea semna un astfel de acord, urmând modelul PSD, doar dacă respectă două condiţii fundamentale. În primul rând, PNL ar putea încheia un acord de colaborare cu un partid apropiat doctrinar, care să împărtăşească ideologia şi măsurile de dreapta. În acest fel, pentru o rigoare doctrinară, s-ar putea urmări o atragere de partea PNL a românilor din Italia care se consideră de dreapta, plecând de la premisa că PSD a încheiat o alianţă cu un partid de stânga.
A doua condiţie pentru a încheia un acord cu un partener care să împărtăşească un sistem de valori politice comune ar fi aceea de a obţine o serie de avantaje concrete pentru românii din Italia. Scopul unui asemenea acord este de a asigura o mai bună reprezentativitate pentru românii din Italia, la nivel local şi parlamentar, astfel încât, dacă acest obiectiv nu este îndeplinit, înţelegerea nu va avea o finalitate concretă.
Acordul încheiat de PSD prin care un român poate ajunge membru al Parlamentului Italian trebuie salutat pentru că va asigura acel plus de reprezentativitate de care românii din Italia au nevoie. Dacă şi PNL va încheia un astfel de acord, interesele românilor din Italia ar putea fi reprezentate la un nivel general echitabil, prin intermediul a doi parlamentari români în Parlamentul italian care vor promova politici de stânga şi de dreapta.»
Efectele migraţiei
Credeţi că emigraţia este utilă României? Daca da, până la ce punct?
«Dacă luăm în calcul doar sumele de bani pe care emigranţii români le trimit la familiile rămase în România, răspunsul ar fi că emigraţia este utilă. Dar situaţia actuală este mult mai complicată şi trebuie să ne gândim la efectele emigraţiei pe termen lung. Emigratia în masa din ultimii ani a adus cu sine dezavantaje sociale şi economice imense pentru oraşele din România. Astfel, am ajuns să avem oraşe din care să provină peste 40.000 de emigranţi şi care să lase în urma lor familii, copii şi numeroase probleme. Această emigraţie recentă a condus la o tragedie socială, ajungând să avem peste 400.000 de copii care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
Un alt efect negativ al emigraţiei a fost acela că Romania a ajuns să importe masiv forţă de muncă din Asia, în special din China, pentru a rezolva criza de resurse umane. Din păcate, locul lăsat liber de românii care au decis să plece în străinătate este umplut cu sacrificii imense.
Totul depinde de voinţa guvernanţilor din România, dincolo de culoarea politică a acestora, de a propune şi de a aplica măsuri pe plan intern care să îi determine pe emigranţi să revină în România. Până când se vor vedea rezultate economice pe plan intern, evident că nu pe timpul acestei guvernări, nu există nicio şansă ca vreun emigrant să îşi dorească să revină în ţară. Situaţia este cu atât mai tristă cu cât guvernul Boc şi Partidul Democrat Liberal continuă să privescă diaspora românească ca pe un obiect electoral şi chiar doresc să profite mai mult de pe urma acestei slăbiciuni decât au făcut-o la alegerile prezidenţiale din 2009.
Costă voturi
PNL nu are o organizaţie în diaspora, aşa cum au PDL şi PSD. S-a discutat vreodată această posibilitate?
«Aceasta este într-adevăr o problemă asupra căreia PNL trebuie să se concentreze. Faptul că PNL nu are o reţea puternică în diaspora ne-a costat foarte multe voturi la alegerile parlamentare din 2008, dar mai ales la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din 2009, asta pentru că mesajul şi obiectivele noastre nu au putut fi cunoscute.
PDL rămâne partidul cu cea mai puternică organizare în diaspora şi în ultima perioadă PSD a început să se mobilizeze şi să pună bazele unei organizaţii puternice. Sunt convinsă că Biroul Politic Central al PNL se va apleca în viitorul apropiat asupra acestei probleme şi va face toate eforturile necesare ca mesajul PNL să ajungă şi la diaspora românească.»
Există un program al PNL pentru diaspora?
«PNL a gândit un program pentru diaspora încă de anul trecut şi acesta a fost produsul lucrărilor din comisiile de specialitate ale partidului. Rezultatul final al dezbaterilor din comisiile PNL pe tema diasporei l-au reprezentat politicile pentru românii de pretutindeni, incluse în Programul PNL „Statul liberal”, lansat în septembrie 2010. Pe scurt, PNL îşi propune o nouă abordare faţă de românii din afara graniţelor, bazându-se pe următoarele aspecte: menţinerea unei bune relaţii cu statul gazdă; utilizarea relaţiei bilaterale pentru a sprijini crearea de către statul gazdă a facilităţilor şi cadrului de păstrare a identităţii culturale şi lingvistice; sprijinirea resortisanţilor români în dobândirea de poziţii politice în statul gazdă – fapt ce ar determina soluţionarea la acest nivel a problemelor şi ar aduce avantaje reale pentru România în relaţia cu statul respectiv; utilizarea mecanismelor internaţionale multilaterale pentru respectarea drepturilor minorităţilor în statul gazdă la nivelul standardelor europene.»
Votul prin corespondență
Care este poziţia oficială a PNL legată de proiectul votului prin corespondenţă?
«Ideea unei legi a votului prin corespondenţă nu trebuie respinsă, însă proiectul propus de MAE, în forma actuală, prezintă o serie de neajunsuri care se concretizează fie într-un tratament discriminatoriu, fie prin prevederi interpretabile care pot duce la greşeli, fie prin riscul ridicat de fraudă.
Forma propusă de MAE trebuie să treacă printr-o amplă dezbatere publică şi parlamentară, pornind de la experienţa voturilor diasporei la scrutinurile anterioare, astfel încât să fie prevenit riscul de fraudă şi să crească participarea la vot.
Implementarea unui sistem de vot prin corespondenţă este binevenită, dar forma finală care va fi prevăzută de lege trebuie să rezulte dintr-o dezbatere generală şi să fie rezultatul consultării tuturor factorilor implicaţi şi afectaţi.
Votul prin corespondenţă este util dar trebuie avute în vedere limitele sale. în primul rând, trebuie să ne întrebăm de ce facem referire doar la românii din afara graniţelor ţării ca target pentru votul prin corespondenţă. În al doilea rând, dacă tot intenţionăm să extindem mijloacele de vot, de ce nu luăm în considerare şi votul electronic sau mijloacele de control a accesului la vot, în scopul eliminării votului multiplu. Chiar dacă ne referim strict la acest aspect, nu putem să tratăm cu superficialitate problema votului prin corespondenţă. Este nevoie de o infrastructură foarte bine pusă la punct şi asta implică costuri şi timp. Votul prin corespondenţă, în forma sa clasică, prezintă multe vulnerabilităţi şi o eventuală formulă de aplicare a sa trebuie să reprezinte un numitor comun al tuturor opiniilor din societatea românească.
Principala vulnerabilitate a votului prin corespondenţă o reprezintă imposibilitatea de a cunoaşte cu adevărat dacă au fost respectate trăsăturile dreptului de vot, prevăzute de Constituţie şi de legea electorală.
Totuşi, dincolo de toate argumentele pro sau contra, mi se pare foarte greu să te gândeşti la imparţialitatea unui asemenea proiect, în contextul rezultatelor din diaspora şi a suspiciunilor de fraudă la alegerile prezidenţiale din 2009.»
Andi Rădiu
