Raportul „Segregarea costă” arată nivelul cheltuielilor inutile. „Nu s-a atins o reală autonomizare a persoanelor, taberele trebuie închise. Alternativele? Locuințe sociale, housing social, recuperarea unor clădiri neutilizate”.
O sută de milioane de euro în șase ani. Atât îi costă pe contribuabilii din Italia taberele de romi din Roma, Napoli și Milano. Potrivit raportului „Segregare costă”, prezentat pe 25 septembrie de asociațiile Berenice, Compare, Lunaria și OsservAzione, sunt bani risipiți.
Raportul contrazice teza existentă cel mai mult printre actorii instituționali care elaborează politicile „în favoarea romilor”, dar și în rândul opiniei publice, „mai mult dezinformată și deseori instrumentalizată de cei care fac din xenofobie, din rasism și din antițigănism principalele argumente ale propagandei politice”.
Este teza potrivit căreia, într-o carență generală de resurse publice, taberele ar fi soluția locativă cea mai puțin costisitoare pentru administrațiile locale. „Nu este așa”, afirmă autorii.
Între 2005 și 2011 pentru a amenaja, gestiona și întreține taberele au fost cheltuite 24,4 milioane de euro la Napoli, cel puțin 69,8 milioane (la care se adaugă cel puțin alte 9,3 milioane de euro pentru proiectele de școlarizare) la Roma și cel puțin 2,7 (alocări confirmate, dar cifra este parțială) la Milano.
„Intervențiile sociale de formare și inserare în muncă legate de acestea – denunță raportul – de altfel nu au obținut rezultate semnificative în termenii unei reale autonomizări a persoanelor”.
Este vorba de bani publici, notează asociațiile, care ar putea fi folosiți mult mai util în mod diferit: „este necesar ca instituțiile să-și schimbe cu totul propria abordare: nu sunt necesare soluții „speciale”, „temporare” și „formatoare de ghetouri”, ci proiecte de includere locativă, socială și în muncă care să aibă ca finalitate reala autonomizare a romilor”.
„Planurile pentru romi”, se citește în concluziile Raportului, trebuie și pot să fie înlocuite de Planuri de închidere a taberelor de nomazi. „Acestea din urmă bineînțeles nu au nimic de-a face cu rușinoasele politici de „evacuare” care însoțesc „politicile taberelor”.
Sunt multe alternative posibile, deja practicate în orașe precum Pisa, Padova sau Bologna, dar experimentate și la Milano, cum este sprijinul pentru inserarea în locuințe obișnuite sau în locuințe sociale, housingul social, promovarea de intervenții de autorecuperare a unor structuri publice neutilizate.
Cheltuieli la Roma
La Roma au fost alocați 69,8 milioane de euro, pentru cei 7.000 de romi care trăiesc în cele opt tabere ale Capitalei. 19,9 milioane de euro pentru gestionarea taberelor; 12,6 milioane pentru investiții; 9,4 milioane pentru intervențiile Ama, firma de curățenie urbană; 8,1 milioane de euro pentru curățarea zonelor; 6,5 milioane pentru lucrări de întreținere și în fine alt „mărunțiș”, 2,4 milioane, pentru „diferite servicii de susținere a familiilor rome”.
Acestor sume trebuie să li se adauge și cele peste 9 milioane de euro alocate pentru servicii de școlarizare. Mai sunt și cheltuielile pentru evacuări: 15.000-20.000 pentru fiecare evacuare.
