Promovarea dreptului de vot, ghişee de informare şi asistenţă, noi politici locative contra cartierelor ghetou şi siguranţă pentru toţi, vechi şi noi cetăţeni. Se vorbeşte mult de imigraţie în programul electoral al lui Giuliano Pisapia, candidat la funcţia de primar din partea centrului-stânga la Milano. Ca dovadă a atenţiei pentru imigranţi, pe Lista Civică pentru Pisapia sunt trei candidaţi străini: regizoarea româncă Maria Ştefanache, senegalezul Cheikh Tidiane Gaye – funcţionar de bancă – şi Luana Desiré Carraro, originară din Eritreea, funcţionară. Giuliano Pisapia ne oferă mai multe detalii.
Pe lista civică pentru Pisapia sunt şi trei „noi cetăţeni”. Ce sens au aceste candidaturi?
«Sens de normalitate. De altfel „noii cetăţeni” reprezintă 18% dintre rezidenţii din Milano. Ar trebui să fie normal ca această categorie a populaţiei să fie reprezentată pe listele electorale.»
Care este gradul de implicare a cetăţenilor străini în alegerile administraţiei din Milano şi ce se poate face pentru a-l creşte?
«În prezent implicarea cetăţenilor străini este absolut insuficientă. Angajamentul nostru este acela de a creşte implicarea „noilor cetăţeni” prin intermediul unor politici de includere care nu se pot efectua prin simpla constituire a consiliilor. Prioritară este promovarea dreptului de vot administrativ pentru noii cetăţeni rezidenţi la Milano, potrivit principiului „no taxation, without representation”.»
Numărul cetăţenilor Ue care s-au înscris pentru a vota la alegerile locale este foarte mic. De ce? Ce nu a funcţionat?
«Pentru că nu te poţi adresa noilor cetăţeni numai la momentul votului, aceştia trebuie avuţi în vedere în viaţa de zi cu zi. Nu există suficientă informare din partea administraţiei locale care în schimb trebuie să se angajeze să facă cunoscut noilor cetăţeni comunitari propriile drepturi şi modalităţile prin care pot participa la alegerile locale.»
Ce părere aveţi despre lista Milano Nuova di Shaari (pe care candidează şi un român, Iulian Curelea – n.r.) şi în general despre o listă compusă aproape exclusiv din noi cetăţeni? Nu există riscul formării unor ghetouri?
«Este semnalul de netăgăduit al unei dorinţe puternice de participare la viaţa publică din partea noilor cetăţeni. Îl consider un fapt pozitiv. Însă este tot la fel de evident că noii cetăţeni nu se simt reprezentaţi de partidele existente. Obiectivul nostru este crearea condiţiilor prin care cetăţenii de origine străină să se simtă reprezentaţi şi implicaţi într-un proiect politic care să-i privească pe toţi, cetăţeni noi şi vechi.»
Milano are un procent ridicat de rezidenţi imigranţi, îşi poate permite să nu aibă nici măcar unul în consiliul local? Dacă nu va fi ales niciun nou cetăţean, aţi numi unul în consiliu?
«Mai mult decât nişte operaţiuni de pură faţadă cum ar putea fi numirea drept consilier a unui cetăţean străin, este necesar să facem astfel încât rezidenţii imigranţi să se simtă cetăţeni ai oraşului Milano. Trebuie promovate politici de integrare prin intermediul unor instrumente de regenerare urbană, politici care vor avea în vedere nevoile şi drepturile tuturor cetăţenilor, vechi şi noi.»
Care sunt propunerile dvs. pentru îmbunătăţirea condiţiilor lor şi a convieţuirii?
«Primăria ar putea crea, ca prim instrument, o reţea de ghişee numite „Nuove Cittadinanze” care vor oferi noilor cetăţeni informare şi asistenţă, urmând exemplele celor 80 de localităţi din provincia Milano care sunt deja în reţea, devenind capul de listă al acestora. Convieţuirea, apoi, are nevoie de cunoaştere reciprocă şi de reguli respectate, împărtăşite.»
La accesul la serviciile locale imigranţii sunt penalizaţi sau privilegiaţi? Ce părere aveţi despre concurenţa, pe acest plan, dintre imigranţi şi italieni (de exemplu privind grădiniţele)?
«În acest oraş sunt penalizate persoanele care au nevoia cea mai mare de asistenţă. Nevoile sunt aceleaşi indiferent de persoanele de la care provin, de aceea este indispensabilă o gestionare atentă a resurselor economice. Mai puţine consilieri şi mai multă atenţie pentru cetăţeni. Nu ne putem permite un conflict între cei care au mai puţin.»
În aceşti ani consiliul de centru-dreapta a evidenţiat mult tema siguranţei. Imigranţii sunt cu adevărat o ameninţare sau sunt ei înşişi victimele nesiguranţei?
«Siguranţa e un drept pe care trebuie să-l garantăm tuturor cetăţenilor. Centrul-dreapta nu a rezolvat problema nesiguranţei fiindcă a vrut să o exploateze. Precarieritatea economică şi socială răspândită este adevărata nesiguranţă a acestui oraş.»
După părerea dvs. Lega Nord este un partid rasist?
«Nu cred că militanţii de la Lega Nord sunt rasişti, cred că percep un sentiment de nesiguranţă în privinţa căruia primarul trebuie să dea un răspuns. În acelaşi timp, însă, consider că deseori Lega Nord nu cenzurează declaraţii şi comportamente ale unor conducători de-ai săi care jignesc demnitatea imigranţilor. Deseori Lega, în loc să fie prezentă în teritoriu, îi exploatează tensiunile.»
Ce părere aveţi despre ordonanţele consiliului Moratti privind magazinele şi închirierile în cartierele cu mai mulţi imigranţi?
«Tar-ul din Milano a considerat nelegitime aşa-numitele ordonanţe de atenuare a tensiunilor pentru că lezează principiile liberei concurenţe şi pentru că sunt lipsite de premisele de fapt. Era pură propagandă, ale cărei victime au fost comercianţii.»
Cum aţi interveni pentru a combate formarea de cartiere-ghetou?
«Este necesară o nouă politică privind locuinţele care, şi prin intermediul creării unei Agenţii pentru Locuinţe, să permită persoanelor de origine socială, culturală sau geografică diferită să trăiască în aceleaşi cartiere. În acelaşi fel, este necesară reglementarea distribuirii în teritoriu a magazinelor astfel încât să existe o ofertă comercială completă în fiecare cartier.»
Credeţi că la Milano ar trebui construită o moschee?
«Trebuie să garantăm tuturor dreptul de a-şi practica propria credinţă în locuri de cult demne. Un mare centru de cultură islamică care să cuprindă, pe lângă moschee, spaţii de întâlnire şi reunire, nu va însemna numai exercitarea unui drept, ci şi o mare oportunitate culturală pentru Milano.»
Ar trebui Milano să primească refugiaţi şi clandestini debarcaţi în Sicilia? În ce condiţii?
«Milano trebuie să-şi facă treaba demonstrând, aşa cum e tradiţia sa, caracterul său de oraş care ştie să fie ospitalier. Acum este sarcina guvernului să dea indicaţii clare asupra unei teme care implică întreaga ţară. Distincţia dintre refugiaţi şi clandestini este în acest moment cu totul înşelătoare. Este indispensabil ca guvernul să înfrunte cât mai curând problema şi să dea o soluţie situaţiei juridice a persoanelor care sosesc pe malul sudic mediteranean, în special prin intermediul acordării de permise umanitare temporare.»
Elvio Pasca
Citeşte şi
Cine e Maria Stefanache, prima candidată româncă la primăria din Milano
