Cel mai mare colegiu electoral al României se află în afara granițelor ;i cuprinde Europa de Vest. Însă cele patru milioane de români sunt reprezentați în Parlamentul de la București de un singur deputat. Aurelian Mihai, candidatul PPDD, a câștigat colegiul Europa de Vest. Între timp, el a părăsit grupul parlamentar din care făcea parte, iar acum activează ca independent.
Conform noilor reglementări, deputatul diasporei nu primește bani pentru a merge în colegiu, decât o singură dată într-o legislatură parlamentară. Anul acesta, deplasarea a avut loc în perioada 27-29 iunie, când deputatul independent a acordat un interviu Ziarului Românesc din Londra, publicaţie din acelaşi grup editorial cu Gazeta Românească.
Iată câteva declaraţii cheie ale deputatului diasporei, în contextul în care la Londra românii au fost luaţi în vizor de partidul extremist UKIP, condus de Nigel Farage, care a câștigat alegerile europarlamentare în Marea Britanie cu un discurs împotriva românilor.
«Nu este deloc îmbucurător ce afirmă Nigel Farage. Eu chiar mă gândeam, acești oameni au luat vreodată contact direct cu românii? Au prieteni români? Au vizitat vreodată țara noastră? Poate că ar fi cazul să le facem o invitație lui Farage să viziteze România. Important este ca acest om să cunoască românii, să cunoască România și evident să îl întrebăm: de ce atâta ură pe comnitate și pe o națiune care nu a produs atât de mari pagube încât să atragă atâta ură din partea politicienilor britanici. Românii au venit să muncească.
Am venit să „cerșim”, între ghilimele, un loc de muncă. Nu furăm, nu ucidem, nu facem altceva decât să vrem să muncim. Un lucru benefic pentru orice societate. Faptul că suntem imigranți, azilanți economici în Europa, trebuie respectat ca o perioadă istorică nefastă pentru națiunea noastră și trebuie ca atare să fie înțeleasă. Nu suntem o națiune de nebuni care și-au propus să părăsească țara. România nu are în viața socială lucruri atât de bune încât să îndemne cetățenii să rămână acolo, clasa politică, din care fac și eu parte, nu s-a ridicat așteptărilor, în ultimii 25 de ani, nici măcar la nivelul clasei politice comuniste. Asta judecând după rezultate.”
„Eu nu cred că un anumit partid poartă pică românilor din diaspora”
De ce credeți că sunt atât de puține secții de votare în străinătate?
„Avem aproape 4 milioane de cetățeni, legal, în Europa de Vest, ceea ce înseamnă 20% din populația României. Acest lucru trebuie privit cu multă considerație de către politicieni, pentru că istoria se va repeta și noi vom mai da o dată președintele, anul acesta. Partidele politice care au fost la putere nu înțeleg de ce nu mizează pe electoratul din diaspora.
Punctul slab, ca să spun așa, al românilor de peste hotare este că nu ies la vot. Motivat pe o parte de lipsa secțiilor de votare și a distanței până la secțiile de votare. Cei care poarte într-adevăr vreo vină sunt cei care locuiesc în apropierea unei secții de votare și nu se prezintă.
Eu nu cred că un anumit partid poartă pică românilor din diaspora. Există un dezinteres major, la fel cum există un dezinteres în România. Dacă nu ar fi primării, școli, puncte atât de generice, nici acolo nu ar exista secții de votare. Dacă am avea consulate, așa cum ar trebui să avem în diaspora, poate de 15-20 de ori mai multe, evident că am avea mai multe secții electorale.
Acest dezinteres este motivat politic de lipsa perspectivei partidelor politice, datorită faptului că românii nu ies la vot. Dacă ieșeau un milion de români la vot, s-ar fi bătut politicienii pe ele, iar diaspora ar fi avut consulate și taxe consulare mai mic, normale, cum spun eu. Ar fi avut parte și de investiții și de un minister în toată regula, cu personalitate și cu ministru cu portofoliu. Am toată convingerea că în toamnă vor fi și secții electorale, dar și mult mai mulți români care vor ieși la vot.”
Unii dintre cei care au vrut să voteze pentru partidele britanice au fost împiedicați. Cum comentați?
„Românul nu are o cultură politică, cei care ar fi trebuit să facă o asemenea campanie sunt cei care ar fi trebuit să investească în diaspora. Suma pe care românii din afară o trimit în țară este de patru miliarde de euro.
Investițiile străine din România în 2012 se cifrau la 1,7 miliarde de euro, cu un miliard mai puțin decât trimiseseră românii în țară. Ce face statul român pentru acești oameni? Face foarte puține. De la banii pe care statul îi încasează pentru diferite servicii, fie că este vorba despre Ministerul de Externe sau de Interne, însumează o cantitate destul de însemnată.
La nivelul anului 2012 erau 212 milioane de euro. Câți din acești bani se întorc în misiunile consulare sau diplomatice, în investiții? Ce să discutăm câți bani aduc românii în țară și ce facilități primesc, pentru că investitorii trebuie să primească și facilități, să se bucure de facilități? Avem în continuare taxe consulare foarte ridicate, avem misiuni consulare puține.”
Ce faceți pentru reducerea taxelor? Știm că guvernul a anunțat că nu se dorește asta.
„Să îi păzească Dumnezeu să nu achieseze la ideea aceasta în mod natural. Să nu se joace cu disperarea românilor din diaspora și să nu ignore mesajele care vin de aici. Chiar și acel incident nefericit din Barcelona, care este de condamnat, poate își are rădăcina în anumite nemulțumiri ale oamenilor din diaspora și poate fi un semnal foarte important pentru acasă.
Dacă s-a ajuns aici și nemulțumirea a generat o acțiune nefericită, de o violență extremă, nu vorbim de agresivitate verbală, trebuie să se gândească la faptul că patru milioane de cetățeni trebuie deserviți în condiții optime.
Statul român să își facă datoria față de cetățenii care trimit bani acasă, așa cum sunt ei, poate mai needucați, așa cum îi văd unii politicieni, eu nu îmi permit să îi judec. Am depus proiectul de modificare a taxelor consulare în noiembrie anul trecut și este pe ordinea de zi în parlament. Va intra cu siguranță în septembrie. Am să solicit să intre în septembrie, să înceapă dezbaterea și să se treacă la vot. Eu cred că este anormal să gândești într-un mod ilogic, prin faptul că dacă nu găsim bani, să nu trecem legea respectivă.
Consulatele, dacă nu generează atâți bani cât le-ar trebui, ar trebui să le închidem? Nu, ar trebui ca statul să aloce bani pentru funcționarea lor. Acest proiect sper să se materializeze, iar deputații să dea un vot destul de corect față de românii din afara țării.
Există o anumită discriminare din punct de vedere a taxelor. În România, cetățenii nu plătesc nimic pentru un certificat de naștere, nu este normal să plătească aici. Cetățenii din România sunt scutiți, cei din diaspora nu. De ce pentru un titlu de călătorie se cer atâți bani?
Am solicitat să fie undeva la cinci euro, pentru că este o foaie. Iar consulatele nu trebuie să trăiască din aceste taxe, aici nu vorbim de afaceri, ci de un serviciu administrativ care nu generează profit. Așa ar trebui să privatizăm și guvernul, și parlamentul.”
10 milioane de euro să fie alocați pentru repartierea cadavrelor
Ce subiecte ați abordat în discuțiile de la Consulatul din Londra?
„Am vorbit despre situația românilor care vin aici. Despre numărul celor care au murit în acest an, mi s-a spus că sunt undeva la 50 de persoane, iar în Londra, la morgă, există doar un singur corp, așa mi s-a transmis, al unui român care a murit de 2-3 luni. Eu vreau ca 10 milioane de euro să fie alocați în mod expres pentru repartierea cadavrelor celor decedați în afara granițelor.
Solicităm ca în ambasade și consulate unde există spații să cream unități de învățământ pentru clasele primare. Mulți români își lasă copiii acasă pentru că nu au unde să studieze limba română aici.”
Mai este și problema proiectelor DRP. Continuă să primească fonduri proiecte din care mare parte nu sunt necesare. Pe ce s-au cheltuit banii? A măsurat cineva impactul proiectelor?
„Am formulat o interpretare în care am spus că dacă DRP este de acord să acorde importanță unui proiect, de ce este nevoie, apoi, de un supra-control? Ai avut încredere să îi dai banii, foarte bine. Să prezinte documentele justificative. Bonuri, facturi, chitanțe etc.
Altfel lumea va crede că banii se duc în nu știu ce buzunare. Pentru a acoperi juridic asociația, trebuie să prezinte documente justificative. Vorbim despre bani publici și trebuie publicat tot. Așa cum eu îmi public datele personale, în fiecare an, asociațiile care iau bani de la stat trebuie să facă același lucru. Totul trebuie să fie transparent, însănătoșim mediul asociativ.
Dacă au greșit, să plătească. Nu sunt de acord cu turismul guvernamental și politic. Să facem o mie de proiecte, să trimitem delegați în străinătate, să găsim motive pentru asta, ca să mai vizităm ce? Pe cei pe care îi girăm?”
Ați fost catalogat drept unul dintre cei mai cheltuitori parlamentari.
„Să vă explic. Mi se pune la dispoziție o sumă forfetară, care poate fi alocată cheltuielilor cu închirierea unui spațiu, consumabile, deservire, personal. Colegiul meu este unul pretențios. Cel mai mare colegiu cu prezență românească masivă. Am avut de optat între a folosi acei bani pentru șoferi, mașină, spațiu etc. Ca să închiriez în Marea Britanie un spațiu, m-ar costa mii de lire sterline. Mi-ar fi fost imposibil să închiriez aici.
Poate că aș fi putut închiria un spațiu în Spania sau Italia, mai ieftin. Aș fi putut plăti acolo una-două persoane pentru audiențe. Prezența mea ar fi trebuit să fie obligatorie, poate săptămânal. Eu primesc bani de plecare o dată la șase luni. În schimb, în echipa cu care colaborez și îmi transmit problemele românilor se află sute de oameni. Am ales să îi angajez. Fie trei luni, fie șase luni, fie o lună. În funcție de natura interesului.
Iar salariile sunt foarte mici, pentru că statul alocă foarte puțini bani. Nu am angajat pe nimeni luni de zile, dar am angajat mai multe persoane într-o anumită perioadă de timp, pentru că trebuia să cheltuiesc acei bani. M-a prins luna august a anului trecut cu 11 angajați, cred.
Am cheltuit din banii pe care mi-i lăsase statul mai mult cu acele salarii, de aceea am apărut în topul parlamentarilor care cheltuie mai mulți bani, dar nu am fost în cel am parlamentarilor care au mulți angajați. Aveam 9.700 de lei cheltuiți. Am oferit acele salarii pentru colaboratori, care sunt plătiți cu nici 150 de euro pe lună. Ei mă ajută la organizarea bazei de date, mențin dialogul cu alegătorii. Mulți nu sunt plătiți.”
Mircea Maer
