Crin Antonescu a acordat Gazetei Româneşti un interviu în care a anunţat că PNL se gândeşte „la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat.” În acelaşi interviu, Crin Antonescu vorbeşte şi despre parlamentarii diasporei, despre organizarea PNL în străinătate în „cluburi liberale”, despre imaginea românilor şi, în fine, despre motivele pentru care ar trebui să votăm PNL la viitoarele alegeri. Vă prezentăm a doua parte a interviului acordat ziarului nostru de preşedintele PNL.
Ultima mea preocupare ar fi să mă întreb ce fac domnii Brînză şi Rizea
«Câteodată mi-a trecut prin cap. N-am avut neapărat viaţa cea mai fericită în timpul regimului Ceauşescu. Să fii profesor la o şcoală de ţară, cu tot ceea ce însemna privaţiune materială, dar şi insatisfacţie privind lipsa de dezbatere din mediul intelectual, nu e neapărat o fericire. Să fiu bine înţeles. Am avut şi satisfacţii în acea perioadă, legate de nişte copii cărora le puteam deschide alte orizonturi. Dar climatul general era apăsător şi te cam îndemna să te gândeşti la emigrare.
Sigur, după Revoluţie pentru mine s-au deschis alte oportunităţi. Ceea ce mă preocupă acum este mai degrabă mediul general în care va creşte fiica mea. Nu mi-aş dori ca, din cauza eşecului economic şi politic, ea să fie tentată la asemenea idee. Mă gândesc că are dreptul la o Românie normală şi la o Românie în care să-şi poată valorifica şansele. Este poate ceea ce mă animă şi să cheltui atâta energie în politică.»
Cum vedeţi rolul parlamentarilor din diaspora?
«E bine că legea electorală a reglementat pentru prima dată existenţa unor colegii electorale în dispora. Noi suntem mândri de ceea ce încearcă să facă colegul nostru Raymond Luca, care reprezintă America de Nord. Pe ansamblu cred că rolul celor aleşi în diaspora abia începe să se definească. Sunt şi dificultăţi legate de spaţiile geografice relativ largi pe care le acoperă, de reglementările insuficiente în ceea ce priveşte cheltuielile de călătorie, dar, de ce să nu spunem, şi de slaba autoorganizare şi fragmentare a comunităţilor româneşti.»
William Brînză a înfiinţat circa 100 filiale PDL în diaspora. şi PSD a început să se organizeze în străinătate, PNL ce va face? Vă bazaţi pe partenerii de alianţă?
«Ultima mea preocupare ar fi să mă întreb ce fac domnii Brînză şi Rizea. Mai ales că sentimentul meu a fost că ei îşi caută mai degrabă un colegiu pentru legislativul viitor decât că ar avea, într-adevăr, vreo legătură cu diaspora. Noi am introdus recent în mecanismele noastre de funcţionare Cluburile Liberale din diaspora. Încercăm să lucrăm mai temeinic şi cu mai puţin spectacol la construcţia acestora. Pe cei interesaţi îi invit să-i contacteze pe colegii noştri Rareş Mănescu şi Raymond Luca, pentru că ei urmăresc acest subiect.»
O promiţătoare alianţă cu partidul lui Fini în Italia a fost deja anunţată. Credeţi că se va finaliza?
«Pe noi ne interesează aceste colaborări mai ales prin perspectiva dorinţei noastre de a asigura comunităţilor româneşti accesul în administraţiile locale şi regionale. Putem vorbi mai greu de apărarea intereselor românilor care locuiesc şi lucrează, de pildă în Italia, fără un asemenea acces. Dincolo de relaţiile internaţionale ale PNL, pe filieră ideologică, aceasta e o formă prin care dorim să-i ajutăm pe românii din străinătate. Vrem să negociem cu diverşi parteneri ca români să candideze şi să fie aleşi pe listele lor în consiliile locale sau regionale.»
Italia şi Spania, aproape trei milioane de români. Care este oferta dvs. politică specifică pentru ei?
«Eu cred că în primul rând concetăţenii noştri din Italia şi Spania sunt interesaţi de o Românie puternică şi respectată în Uniunea Europeană. Pentru că doar o Românie puternică şi respectată poate să prevină incidente nedorite, transformarea românilor într-un fel de „ţap ispăşitor” al tensiunii politice şi crizei economice, aşa cum s-a întâmplat în 2009-2010. Slăbiciunea statului român în relaţiile internaţionale este resimţită în primul rând de românii care trăiesc şi lucrează în afară.
Doi. Aşa cum am mai spus mai sus, putem folosi relaţiile noastre politice pentru a determina o mai bună reprezentare a românilor pe listele unor partide în administraţiile locale din ţara gazdă. Cred într-un dialog intensificat cu comunităţile româneşti.»
Avem imagine proastă în Italia. Campaniile de imagine promovate de la Bucureşti, pe mulţi bani, au avut efect zero. Ce soluţii vedeţi la imaginea proastă pe care o avem în lume?
«În primul rând, aşa cum am mai spus mai sus, o Românie puternică şi respectată în Uniunea Europeană. Imaginea proastă se datorează unor factori extrem de diverşi. E vorba şi de comportamentul unor conaţionali de-ai noştri, de ce să nu spunem, dar şi de elemente de context politic intern. Sunt şi în Italia politicieni care încearcă să folosească discursul anti-imigraţionist în jocul politic intern. E vorba şi de lipsa de acţiune coerentă a autorităţilor de la Bucureşti. Nu există o soluţie globală şi miraculoasă. E nevoie de un plan strategic, care să armonizeze acţiunea autorităţilor româneşti, dialogul bilateral al acestora, cu acţiunea comunităţilor din Italia.»
Cu etichete de căpşunari, prostituate şi hoţi, românii plecaţi au imagine proastă şi în ţară. Cum vă explicaţi?
«Nu aş supradramatiza imaginea în ţară a românilor din străinătate. Cred că percepţiile despre românii din străinătate sunt mai nuanţate şi mai sofisticate. În fond, misiunea noastră ca stat nu e atât să ne ocupăm de imagine, cât de relaţia acestora cu România, dar şi cu ţara gazdă. Ei trebuie să simtă că statul român îi protejează.»
De ce ar trebui să se mai ocupe statul român de oameni care trăiesc, muncesc şi plătesc taxe în Italia, de exemplu? Nu ar trebui să se ocupe italienii?
«Am încercat să conturez un răspuns atunci când am vorbit despre dreptul de vot. Suntem în faţa unei provocări cu care n-am avut de-a face până acum în istoria statului. Pe de o parte, ei sunt cetăţeni români. Pe de altă parte, sunt cetăţeni ai Europei. Deci trebuie construit un nou triunghi de relaţii şi interacţiuni între ţara de cetăţenie, ţara gazdă şi instituţiile Uniunii Europene.»
Daţi-ne cinci motive pentru vota Partidul Naţional Liberal la următoarele alegeri.
«Seriozitate. Un program economic realist. O echipă credibilă. şi aşa cum am demonstrat în ultimii ani, respectul cuvântului dat. Nu sunt chiar cinci, dar cred că sunt suficiente.»
Andi Rădiu
Citeşte şi