Torino, 20 februarie. Zi notabilă în istoria postdecembriastă a diasporei, când, la un dialog deschis pe problemele şi doleanţele specifice românilor din Italia, a fost prezentă întreaga conducere a unui partid din România. PNŢCD intenţionează prin această iniţiativă să-şi dezvolte un bazin electoral stabil, cu ajutorul căruia să reuşească, la alegerile parlamentare de la sfârşitul acestui an, să treacă pragul electoral şi să redevină partid parlamentar.
Cu ocazia întâlnirii, organizate de Pavel Croitoru, vicepreşedinte al PNŢCD rezident în Italia, a fost lansată „Declaraţia de la Torino – privind poziţia PNŢCD pentru întoarcerea acasă a românilor de pretutindeni”, document programatic care oferă soluţii şi propuneri concrete destinate diasporei.
Preşedintele partidului, Aurelian Pavelescu, a răspuns în exclusivitate întrebărilor Gazetei Româneşti.
Care sunt, în opinia PNTCD, principalele probleme obiective ale românilor din străinătate?
«Există chestiuni punctuale – nemulţumirea pentru serviciile consulare, care sunt servicii scumpe şi birocratizate excesiv, chestiuni care ţin de dreptul de exercitare a votului în relaţia cu ţara. S-a dorit şi se doreşte vot electronic – nu s-a realizat acest lucru, atât din rea voinţă cât şi din lipsa de resurse a statului. Cred însă că sunt şi alte probleme care ar trebui să intre în această categorie. Cea mai importantă este aceea că românii sunt percepuţi, de către comunităţile statelor în care se află, ca cetăţeni de rangul II.
Din această percepţie a populaţiilor indigene se nasc enorm de multe probleme, românii sunt consideraţi, la grămadă, necinstiţi, lipsiţi de demnitate, fără credibilitate, nesinceri, lucru care creează un enorm prejudiciu atât celor care au o situaţie precară, cât şi celor care au o situaţie bună, ajungându-se practic la situaţii de discriminare a românilor şi eu cunosc personal multe dintre aceste cazuri.
Această chestiune a discriminării are ca geneză percepţia despre clasa politică din România, care nu a reprezentat cu demnitate poporul român în relaţiile cu celelalte state ale UE. Cum putem face ca noi, românii, să ieşim din această condiţie de ţară de rangul II, aceasta este o problemă principală. O altă problemă majoră este lipsa de solidaritate şi unitate a românilor din diaspora, care creează o vulnebirabilitate pentru întreaga comunitate – nefiind uniţi şi neavând lideri care să-i reprezinte în relaţiile cu statul român şi cu statele în care trăiesc, sunt trataţi – înclusiv de câtre statul român! – ca pe un fel de oameni în afara legii, toleraţi, uşor de manipulat şi folosit într-un context sau altul. Aceste două mari chestiuni, dacă nu vor fi depăşite, nu văd şanse ca diaspora să o ducă mai bine.»
Aveţi, în eventualitatea câştigării alegerilor, un nume pentru ministrul diasporei?
«Nu există un asemenea portofoliu. Ministerul de Externe are în sarcină diaspora şi avem o mare problemă aici, mare parte dintre ambasadorii români fiind numiţi pe criterii de cumetrie, de afaceri de partid, fără criteriul performanţei profesionale, motiv pentru care aceste interfeţe care ar trebui să fie ambasadorii nu există – în bună măsură ambasadorii sunt sinecurişti ai statului, au lefuri mari şi rezidenţe frumoase de care se bucură ei şi familiile lor.
Realizarea unui Minister al Diasporei este foarte importantă, iar acest ministru, în mod natural, ar trebui să fie găsit dintre oamenii care trăiesc în diaspora. Ar fi un prim pas în recunoaşterea drepturilor diasporei.
Acest lucru nu este făcut de către statul român, fiindcă în acest caz statul ar trebui să pornească de la ideea că este principalul vinovat pentru plecarea din ţară a aproximativ cinci milioane de oameni. Un prim punct, pe care de altfel l-am prezentat şi în Declaraţia de la Torino pe care am prezentat-o astăzi, este această obligaţie a statului de a-şi recunoaşte vinovăţia şi responsabilitatea pentru acest amplu fenomen de dezrădăcinare produs, sub toate guvernările, de la Revoluţie încoace.
Soluţia imediat următoare este un ministru al diasporei şi un proiect de lege, pe care noi o numim „reparatorie„, pentru aceste milioane de oameni izgoniţi din ţară, fiindcă guvernele României nu au mai slujit poporul, ci alte interese.»
Ce alianţe electorale aveţi în vedere la viitoarele alegeri parlamentare?
«În acest moment nu avem stabilită o alianţă. Negociem cu mai multe partide. Obiectivul clar al PNŢCD este intrarea, în 2016, în Parlament cu grupuri parlamentare, fiindcă nu se poate face politică din afară, e ca şi când ai vrea să joci fotbal din tribună.
Avem nevoie de acces la tribuna parlamentară, la iniţiative legislative şi la formule de guvernare. Abia atunci vom putea demara o reorganizare a partidului în sensul major al cuvântului. Alianţele electorale pe care le gândim vor fi de natură pragmatică, nu avem de luat lecţii de moralitate de la niciun partid din România.»
Pavel Croitoru, din Italia, va fi candidatul PNŢCD pe colegiul diaspora?
«Pavel Croitoru este un vechi ţărănist, un om de mare valoare morală în primul rând. El este susţinut de partid pentru a deveni parlamentar pe colegiul diaspora, pe un loc eligibil. Are o sarcină foarte dificilă, având nevoie de susţinere şi unitate în jurul său. Din partea partidului are întreaga susţinere, cu atât mai mult că el este ţărănist de peste 25 de ani, este unul dintre cele mai valoroase produse ale PNŢCD care, chiar fiind în Italia, a revenit la partid şi s-a pus la dispoziţia sa din toată inima.»
Credeţi că diaspora ar putea deveni unul dintre bazinele electorale principale ale PNŢCD? «Da, cred acest lucru. Şi nu numai prin românii care locuiesc în afara graniţelor dar şi prin familiile acestora din ţară, pe care ei le pot influenţa. Mulţi dintre cei plecaţi după anii 90 cunosc partidul, au votat PNŢCD, ştiu despre Ion Raţiu şi Corneliu Coposu chiar mai multe decât cei rămaşi, care au uitat. Avem o relaţie naturală cu mulţi dintre românii care trăiesc în diaspora iar ei pot deveni avocaţi pentru PNŢCD, în condiţiile în care noi propunem acest mare program de revenire în ţară a celor plecaţi peste hotare.»
Ce procent îşi propune PNŢCD să obţină?
«Dorim ca partidul să intre în parlament. Aceasta înseamnă 5%. Nu dăm procente mari pentru că suntem realişti, ştim că există o confruntare foarte puternică şi necinstită din partea celorlalte partide politice, acesta fiind şi motivul pentru care preferăm o alianţă electorală pentru a securiza şi garanta intrarea în parlament.
Proiectul PNŢCD este unul naţional, singurul proiect major pentru clasa politică din România – nu cred că există resurse în acest moment pentru celelalte partide să se înnoiască, să-şi schimbe mentalitatea şi modul de funcţionare. PNŢCD este în acest moment singurul partid, dintre cele notabile, care nu provine din FSNul lui Ion Iliescu.»
Torino este unul dintre oraşele unde, la alegerile prezidenţiale, au avut loc ciocniri cu forţele de ordine, s-au folosit gaze lacrimogene. Consideraţi, în aceste condiţii, că a fost justă menţinerea ambasadoarei de la Roma?
«Nu, nu a fost justă. De altfel nu ştiu ca această ambasadoare să fie o personalitate proeminentă, s-o fi văzut în dezbateri publice alături de comunitatea românească şi nu înţeleg cum un ambasador, care nu are notorietate, nu are prestigiu, poate să apere o asemenea comunitate. Şi ambasadorul de la Roma este printre ambasadorii care au transformat serviciul consular într-o sinecură personală.»
Ce ar avea de câştigat diaspora , concret, dacă PNŢCD ar câştiga alegerile?
«Ar câştiga un partener sincer şi devotat cauzei naţionale, care include şi cauza diasporei. Suntem un partid care nu aparţine numai membrilor săi, ci aparţine istoriei. Am dat acest meşaj şi aici, la Torino, la întâlnirea avută cu lideri ai comunităţii. Noi nu oferim nimic oamenilor – ei, participând la această mare construcţie care înseamnă PNŢCD, pot, prin acest partid, ca o interfaţă, să-şi realizeze aspiraţiile şi idealurile.»
Eugen Vîlcu
Citește și:
Pavel Croitoru: ”Cât costă delegaţia în Italia a celor şapte magnifici?”
PNȚCD se pregătește de alegeri în Diaspora. Prima oprire: ITALIA