Cu 15 minute de aplauze, lacrimi și strigăte de entuziasm s-a încheiat spectacolul „Mic şi-al dracu”, un dublu-recital cu actriţa Maia Morgenstern şi balerinul Valentin Roşca. Piesa este construită în jurul poeziilor scriitorului român de origine evreiască Isaac Lazarovici, cunoscut sub pseudonimul Ion Pribeagu.
De regie s-a ocupat Maia Morgenstern, iar de coregrafie Valentin Roşca. Piesa a făcut parte din programul oficial al Carnavalului de la Veneţia 2014, la inițiativa și cu sprijinul finaciar venit din partea Institutului Român de Cultură și Cercetare umanistică de la Veneția.
Totodată, cei doi artiști, Maia Morgenstern și Valentin Roșca au fost invitați, în calitate de oaspeți de onoare, să facă parte din juriul concursului pentru cea mai frumoasă mască de față din cadrul Carnavalului de la Veneția.
„Madrina”, așa cum a fost numită Maia de prezentatorii din acest an ai tradiționalului Carnaval, s-a aflat pentru prima data pe scena Gran Teatro din Piața San Marco, așa cum s-a aflat și pentru prima dată la Carnavalul de la Veneția.
Pentru balerinul Valentin Roşca emoția a fost și mai mare, deoarece a avut ocazia să danseze pe muzica lui Lucio Dalla, „Piazza Grande”, în Piața San Marco.
„A fost într-adevăr o experiență, pentru că în primul rând a fost în Piața San Marco, a fost în cadrul Carnavalului de la Veneția, deci deja sunt două lucruri extrem de importante pentru mine și care te fac să ai nu numai emoții, dar și să te gândești bine ce faci acolo… Și apoi a fost Lucio Dalla, alegerea mea”, spune la finalul spectacolului de teatru, încă emoționat, Valentin Roșca.
Balerinul a ales o melodie a lui Lucio Dalla ca un omagiu adus cantautorului italian, care a murit în urmă cu doi ani la 1 Martie. Dalla era născut pe 4 Martie, iar spectacolul „Mic și-al dracu” era programat la Veneția pe 3 Martie.
Un vis împlinit
„Este un vis împlinit” spune Maia Morgestern, după prezentarea spectacolului de la Teatrul Evreiesc de stat din București pe scena Teatrului Fondamenta Nuove, in cadrul Carnavalului de la Veneția. Un vis din copilărie.
„E mai mult decât puteam să visez, să gândesc, decât puteam să sper” repetă marea actriță româncă. Mai mult de atât la Veneția, spectacolul a fost „special”, deoarece s-a realizat în colaborare cu Maeștrii, cu artizanii venețieni, care au oferit pentru a fi prezentate în diferite ipostaze, pe scenă, măști care au putut să ilustreze stările, trăirile, emoțiile personajelor interpretate. Maia mărturisește că ar dori să revină cu acest spectacol în Peninsulă cu atât mai mult cu cât piesa a fost deja tradusă în italiană de profesoara Oana Bocșa de la Facultatea de filologie din cadrul Universității din București și prin urmare este păcat să nu se mai utilizeze.
Am întrebat-o pe Maia ce a cucerit-o de la faimosul Carnaval de la Veneția. „Seriozitatea cu care și turiștii, și venețienii, și cei care participă la Festival, se iau în serios și se implică mai mult, se costumează, defilează, devin personaje și crează o altă lume, o lume de poveste, aduc la viață o tradiție extrem de plină de energie, o tradiție misterioasă, intensă și liberă, o tradiție a carnavalului” a observat Maia Morgestern.
Lacrimi şi autografe
La finalul spectacolului, publicul refuza să iasă din sală. Vroiau să îi vadă pe artiști de aproape, să îi felicite și să le ceară autografe. Așa au început să scandeze „Maia! Maia! Maia!”
Mai mulți români l-au felicitat pe Rudolf Dinu, directorul Institutului de la Veneţia. „Mulțumesc Teatrului Evreiesc de stat din București, mulțumesc artiștilor pentru această reprezentație de succes, care a atras foarte mult public nu numai venețian, ci și român venit de mai departe de zona imediată a Veneției, de la Mestre, de la Padova și chiar de mai de departe. Și cum era de așteptat spectacolul a fost foarte bine primit” a declarat, la fel de emoționat, ca și restul spectatorilor, directorul Rudolf Dinu.
„Mi-am dorit foarte mult să vin la acest spectacol”, spune plângând de emoție Florica Bălan, originară din Ploiești, așteptând să vorbească personal și cu Maia Morgestern. Femeia, care este de profesie asistentă medicală într-un spital din Veneția, a aflat de acest spectacol de la prietenii ei din țară care au citit într-un ziar despre eveniment și i-au sugerat să meargă.
Florica, stabilită de șapte ani la Veneția, spune că este foarte atrasă de filmul și teatrul românesc și s-ar bucura dacă ar vedea mai multe astfel de inițiative. „Este păcat ca această cultură a noastră: teatru, film, arta în general să nu ajungă și la noi, cei care suntem plecați în străinătate. Pentru că ne lipsește foarte mult” mărturisește Florica Bălan.
„Foarte, foarte mult mi-a plăcut spectacolul”, spune Elisabetta, care a așteptat la coadă, alături de alți români, să se fotografieze cu artiștii români și să îi felicite. Italianca recunoaște că i-a fost puțin mai greu să urmărească și traducerea scrisă pe perete și trăsăturile actorilor, dar că un astfel de spectacol trebuie să fie dus peste tot în lume, „deoarece aceste poveștile vechi ne ajută să descoperim culturi diferite și consider că este important și pentru noi, italienii, dar și pentru voi, ca români” consideră italianca.
C.V.
