Timp de trei zile, într-un cartier din Roma, Torpignattara, în care trăiesc foarte multi imigranţi, asociatia culturală „Bianco e Nero”, împreuna cu Accademia di Romania au organizat un festival de film românesc, însoţit de o expoziţie de pictură.
Iniţiativa aparţine asociatiei italiene, care din luna noiembrie a anului trecut a început o caravana cu filme din cinematografia arabă, a continuat în februarie cu filme din China, pentru ca acum sa vina cu trei lung-metraje din cinematografia română.Toate în acelaşi cartier şi în acelaşi loc: Casa de Cultură din Parcul Villa de Sanctis.
Festivalul s-a intitulat „Râd şi eu. Zâmbetul cinematografiei româneşti”. Directorul artistic al asociaţiei „Bianco e Nero”, Alessandro Zoppo a explicat că prin această caravană s-a dorit un festival de cinema, „dar care să nu fie acel clasic cinema în care sunt aduse filme în competiţie, ci să fie ceva mai accesibil publicului larg şi să vină în întâmpinarea imigranţilor care trăiesc în această zonă din Roma.”
”Aceasta deoarece vrem să ieşim din acele stereotipuri care uneori se formează chiar din cauza filmelor despre străinii care trăiesc aici”, explica Alessandro. Filmele propuse în cele trei seri au fost trei comedii: „Nuntă în Basarabia”, de Nap Toader, „Amintiri din epoca de aur”, de Cristian Mungiu şi „Despre oameni şi melci”, de Tudor Giurgiu.
Prin intermediul comediilor, asociaţia culturală a încercat, mai explică directorul artistic Alessandro Zoppo, să strângă la un loc români şi italieni, alţi străini „pentru a râde împreună, pentru a înţelege care sunt obiceiurile, traditiile atâtor persoane care trăiesc alături de noi în fiecare zi şi care s-au integrat foarte bine într-o capitală dificilă cum este Roma”.
Organizatorul italian a mai ţinut să sublinieze că a avut o puternică susţinere din partea Accademiei di Romania, prima instituţie care i-a ajutat.
Expoziţie de artă
Pe lângă cele trei filme, vizitatorii au putut admira operele a cinci tineri artişti români, bursieri la Roma: Marius Ovidiu Burhan, Claudia Mandi, Iulia Natalia Morcov, Leontina Rotaru şi Matei Luca Stoian, în cadrul expoziţiei „Il corpo ritrovato – Corpul regăsit”. Cele mai multe dintre picturi aparţineau artistei Claudia Mandi din Timişoara.
„Ma bucur că sunt în zona asta, deoarece trebuie să ne apropiem tot mai mult de public. De fapt, mesajul artei contemporane este de a ne apropia şi noi de ceilalţi, nu numai să-i aşteptăm în muzee sau în galerii”, marturiseşte Claudia Mandi. „Este o zona multi-etnică, cu foarte mulţi emigranţi, care sunt poate copleşiţi de problemele cotidiene şi nu au un acces direct la cultură, iar această expoziţie şi filmele vizionate aici au reprezentat tocmai modul nostru de a-i întâmpina şi de a ne apropia de ei”, completează tânăra timişoreancă.
Claudia a explicat că titlul acestei expoziţii, „Corpul regăsit” este un curent în arta contemporană, „o reintroducere la forma clasică şi în special la corp, care de-a lungul istoriei a constituit eterna temă a istoriei artei. Personal, de foarte mulţi ani pictez aceste trupuri, am fost influenţată de Roma, de fapt de zece ani de când tot vin mereu aici am început să pictez aceste nuduri.”
”În aceste benzi colorate se recunoaşte şi peisajul roman, sunt multe temple, sunt coloane, coloana este de fapt tot o extensie a timpului, iar coloana are chiar forma unui corp omenesc”, descrie Claudia cele nouă opere ale sale.
Aplauze
„Îmi place foarte mult. Aşa putem să descoperim şi noi artiştii noştri care ne reprezintă la Roma”, spune Emilia Tănase, originară din Braşov şi stabilită de 15 ani la Roma.” „Bine ar fi să fie mai multe astfel de iniţiative în mai multe cartiere în care se ştie că locuiesc români!”, completează femeia, care a fost prezentă în toate cele trei seri pentru a vedea filmele.
„Adevărul este că noi nu ştim prea multe despre cultura imigranţilor care trăiesc aici, cu noi”, spune şi Claudio Renzo, un italian care locuieşte în cartierul Torpignattara. Bărbatul ne povesteşte că în blocul său, din 22 de familii, 16 sunt de imigranţi. „Sunt şi multe familii de români. Sunt foarte liniştiţi. Mai mult decât atât, chiar foarte educaţi. Nu există zi să nu mă salute, în vreme ce vecinii italieni câteodată sunt mai apatici. De asta am vrut să vin să văd aceste filme. Când îi voi revedea, le voi povesti ceea ce am văzut”, mărturiseşte bărbatul.
„Aceste iniţiative sunt bine venite şi pentru noi, astfel mai învăţăm câte ceva. Cred însă că trebuie promovate mai mult. Eu întâmplător am aflat de acest eveniment. E păcat să nu fie valorificat”, mai spune Claudio Renzo.
C.V.
