Memento
de Livia Bazu
Să nu ma uit cumva, să nu mă pierd,
să fiu foarte atentă şi să bag bine seama,
mică şi uşoară cum sunt,
şi străvezie pe deasupra
să nu mă rătăcesc prin ungherele fără suflet
ale labirintului greu
în care se ascund
nevăzute neameninţate
găuri negre capcaune
lacome de uitări şi necredinţe
să nu ma cruţ
în fiecare zi
să nu mă condamn
pe toate zilele
să mă cert
să ciulesc urechea la picătura fină a clepsidrei
clepsidra mea din dosul alcătuirii
cea care curge sânge şi lacrimi dacă i-e dor
şi ape vioaie ale dansului şiroaie
după cum i-e pofta şi taina
să-mi caute haina
şi purtătorul pe care să-l îmbrac cu pielea mea desfăcută
să fim împreună o izbăvire
să încropim împreună muzica neştiută
labirint şi ieşire.
