Muntele Athos – punte de legătură între Grecia, Italia şi România

Aproximativ 300 de persoane – italieni, români, greci şi ucraineni – au participat sâmbătă, 28 mai 2011, la seminarul internaţional „Tradiţii şi mărturii Athonite între sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XX” organizat de Asociaţia italiană „Insieme per l’Athos” la Accademia di Romania din Roma. Evenimentul este semnificativ pentru spiritualitatea ortodoxă, cu atât mai mult cu cât printre participanţi s-au numărat şi reprezentanţii tuturor bisericilor ortodoxe din Peninsulă şi a multor ambasade din Italia şi Vatican, care au susţinut de la bun început activitatea acestei asociaţii.

De mai bine de zece ani, „Insieme per l’Athos” se ocupă de prezentarea spiritualităţii ortodoxe, a istoriei şi culturii Muntelui Athos în Occident şi în special în Italia. Potrivit preşedintelui asociaţiei, Giuseppe Balsamà, deja acest tip de conferinţă a devenit „ca o întâlnire tradiţională mai ales că este sprijinită de zece ambasade ale unor ţări cu tradiţie ortodoxă, de preşedinţia Republicii Italiene, de guvernul de la Roma şi de diferite asociaţii care se ocupă de istoria bizantină”.

Ediţia din acest an, moderată de prof. A. Lucano Larotonda (Universitatea din Basilicata) a fost dedicată în mod special României, având mai mulţi invitaţi din ţara noastră, dar şi dezbateri referitoare la România.

„A fost o ediţie dedicată tradiţiilor şi spiritualităţii Muntelui Athos, dar mai ales raporturilor dintre Muntele Sfânt şi istoria română”, explică Giuseppe Balsamà. În acest sens au fost evidenţiate activităţile a două personaje remarcabile: Paisij Velickovskij – tratat de ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban – şi Daniil Sandu Tudor – tratat de profesorul Ion Ionaşcu.

În intervenţia sa, ambasadorul român a subliniat că Paisij Velickovskij a fost „un geniu al sintezei între spiritualitatea sihastră şi viaţa comunitară sau cenobitică. Paisij Velickovskij a reuşit să formeze o comunitate multinaţională de monahi şi să imprime monahismului ortodox – prin activitatea sa de maturitate, care s-a desfăşurat în Moldova, la Mănăstirea Neamţului, – un suflu nou, o înnoire care porneşte de la redescoperirea textelor patristice, de la redescoperirea adevăratei tradiţii”.

Ambasadorul Bogdan Tătaru-Cazaban a mai ţinut să evidenţieze în intervenţia sa „această contribuţie a monahismului românesc la fenomenul paisianismului, întrucât există o legătură subtilă de paternitate duhovnicească între stareţul Vasile de la Poiana Mărului, cel care i-a şi dat numele de Paisij pe muntele Athos celui pe care îl cunoaştem acum sub numele de Paisij şi această mare personalitate a vieţii religioase, a istoriei ortodoxiei care este stareţul Paisij Velickovskij”.

La seminarul de la Accademia di Romania au fost prezenţi şi reprezentanţi ai bisericii ortodoxe din Grecia. Potrivit lui Dimitrios Keramidas, profesor doctor in teologie, „întotdeauna în cadrul acestor colocvii avem o mărturie pentru viaţa monahală în lumea occidentală, cu atât mai mult cu cât tradiţia noastră nu este cunoscută, la fel ca monahimsul ortodox, care este mult diferit de cel al bisericii catolice. În acest mod considerăm că bărbaţii pot cunoaşte, pot descoperi un alt mod de a trăi” concluzionează Keramidas.

Expoziţie de pictură

În cadrul evenimentului a fost prezentat şi volumul: „Le icone delle feste – il linguaggio dell’immagine nella liturgia” coordonat de monseniorul Orlando Barbaro, vicar episcopal al bazilicii San Marco din Veneţia şi Iulia Tarciniu Bălan. La Accademia di Romania au fost expuse icoane realizate de Iulia Tarciniu Bălan şi desene realizate de arhitectul Corneliu Dan, în vârstă de 88 de ani. (vorbind la microfon, în fotografia de mai jos)

Corneliu Dan a povestit publicului prezent că a început să picteze, după ce a ieşit la pensie, la 60 de ani. Cele 200 de desene cu Muntele Athos, dintre care 70 de lucrări au fost expuse la Accademia di Romania, au fost realizate în doar două luni şi jumătate, în perioada octombrie – decembrie 1999. „La Muntele Athos nu e că mergi cu şevaletul şi gata desenul. Nu. Trebuie să asculţi şi slujbele, să respecţi îndatoririle de pelerin” mărturiseşte arhitectul.

„Tot ce faci cu plăcere merită să expui în ceva. Dacă ai puţin dar de la Dumnezeu … desenezi. Este bine ca în viaţă nu numai copiii să fie urmaşi, ci şi altceva în care urmaşii să vadă prin tine acel altceva” concluzionează Corneliu Dan, care a decis să rămână în capitala italiană, până la mijlocul lunii iunie, pentru a surprinde în desen „fragmente” de Roma.

Cristiana Tudor