Institutul Cultural Român de la Veneţia a organizat la "Bistrot de Venise" o remarcabilă întâlnire cu poetul, dramaturgul şi jurnalistul Matei Vişniec. Special pentru acest eveniment, zece poeme din opera lui Matei Vişniec au fost traduse în italiană de Roberto Merlo, care predă limba şi literatura română la Universitatea din Torino.
Domnule Matei Vişniec, ce reprezintă pentru dumneavoastră poezia?
«Pentru mine poezia a fost, când am început să scriu, la vârsta de 10 ani, o descoperire a unei forme de libertate, a unui limbaj secret faţă de limbajul oficial, faţă de ideologia oficială cu care eram inundaţi. Poezia a fost în acelaşi timp o modalitate de a mă descoperi pe mine însumi, de a descoperi o libertate de exprimare pe care, ştiu eu, alte limbaje nu mi le-a acordat. Poezia a fost şi o formă de cunoaştere; când mi-am făcut studiile de filosofie, de pildă, mi-am dat seama că uneori literatura sau metafora pot să ne apropie mai mult de misterul lumii prin codificările lor decât discursurile filosofice, decât sistemele filosofice, şi am introdus deseori reflexii de această natură în poemele mele.»
Sunt pregătită să notez concluziile dumneavoastră… Puteţi să ne comentaţi poezia "Dacă aveţi cu ce nota"?
«În această poezie este vorba despre un filosof care în ultima clipă a vieţii sale doreşte să-şi mărturisească concluziile sale dar printr-o piruetă total umoristică: îl întreabă pe cel susceptibil să afle marile secrete… "dacă are cu ce nota!"
Literatura este capabilă să facă această sinteză între întrebări esenţiale şi ironie, între imposibilitatea de a găsi răspunsuri dar posibilitatea de a pune întrebări interesante!
Deseori în discursul filosofic al fiinţei umane nu atât răspunsul este interesant, cât calitatea întrebării. Dacă ştim să ne întrebăm des, cu nuanţe, să punem întrebări interesante aproape că avem deja o jumătate de răspuns.
Deseori răspunsurile sunt plate, chiar banale dar dacă ne păstrăm în noi înşine prospeţimea curiozităţii, capacitatea de fi mereu curioşi, intrigaţi şi de a nu accepta niciodată un răspuns unic la aceleaşi întrebări atunci înseamnă cu suntem vii.
Pentru mine, a scrie poezie, a iubi poezia, a vibra la poezia altora a fost ca un fel de dovadă că eram şi sunt în contact cu misterul cosmic, cu transcendenţa, pentru că suntem înconjuraţi de lucruri banale, de multă monotonie, de multă previzibilitate, de multă violenţă, suntem înconjuraţi deseori de obscenitate, de pornografie, de materialism, de pesimism, nu continui această listă…
Poezia aduce un sens capabil să-l descifrăm în viaţa cotidiană: în căderea unei frunze, în căderea unei picături de ploaie, în modul în care se joacă o pisică cu coada ei, în răsăritul şi apusul soarelui, în milioanele de gesturi şi de fibre care ne înconjoară descoperim poezia şi avem o portiţă de salvare, avem o scânteie de speranţă. Poezia atunci când ne însoţeşte, ne salvează.»
Domnule Matei Vişniec, l-am întrebat pe traducătorul poemelor dumneavoastră ce şanse aţi fi avut dacă v-aţi fi stabilit în Italia şi nu în Franţa! Vă imaginaţi răspunsul?
«Ce-a spus? Niciuna?»
Da, niciuna!
«Da, păcat. În Italia este atâta frumuseţe dar nu-i interesează literatura. Nu ştiu, în sfârşit, italienii s-au americanizat, nu ştiu ce au păţit.»
Crina Suceveanu
Matei Vişniec s-a născut la Rădăuţi, a studiat filozofia la Bucureşti şi s-a afirmat ca făcând parte din generaţia '80, o generaţie de poeţi care s-a opus comunismului printr-o revoluţie a limbajului, prin ironie şi umor, luciditate şi metaforă. Din 1987, Matei Vişniec trăieşte la Paris.
Piesele de teatru, scrise de autor în limba franceză, sunt jucate în peste 30 de ţări, inclusiv în Italia, unde au apărut sau sunt în curs de apariţie traduceri din creaţia sa teatrală, în timp ce poemele sale sunt prezente în câteva antologii îngrijite de Marco Cugno.
Roberto Merlo a publicat numeroase studii de literatură şi cultură română în reviste de specialitate din România şi Italia. În ultimii anii a devenit un colaborator constant al Institutului de la Veneţia, în activitatea de promovare a literaturii române în Italia. Roberto Merlo, 37 de ani, a studiat limba romană la Universitatea din Torino, apoi la Bucureşti şi Oradea, fiind un fin cunoscător al lingvisticii române şi un pasionat al literaturii vechi. Şi-a propus să traducă pentru o antologie în limba italiană câţiva autori necunoscuţi în Italia: Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Grigore Ureche.
Întrebat ce şanse ar fi avut poetul Matei Vişniec în Italia dacă ar fi emigrat, Roberto Merlo a declarat: «Sincer? Niciuna! Acesta este destinul culturii italiene, fără subvenţii devine o chestie accesorie, un trend general, nici măcar lux!»
Dacă aveţi cu ce nota
Nu trebuia să aleg drumul cel mai scurt
de indicaţiile localnicilor nu trebuie să asculţi niciodată
fiecare scurtătură este presărată cu nisipuri
mişcătoare
da, domnule, sunt pe cale să mă scufund
şi nimeni nu mai poate face nimic pentru mine
sunt de profesie filozof, toată viaţa m-am gândit
la esenţă, la sensul naşterii şi
la alte lucruri fundamentale
v-aş enumera câteva dintre concluziile mele
dacă aveţi cu nota…
Se avesse di che scrivere
Non dovevo scegliere la strada più corta
alle indicazioni dei nativi non bisogna mai dare retta
ogni scorciatoia è disseminata di sabbie
mobili
sì, signore, sto per sprofondare
e nessuno può più fare nulla per me
di professione sono filosofo, per tutta la vita
ho pensato all'essenza, al senso della vita e
ad altre simili cose fondamentali
le enuncerei alcune delle mie conclusioni
se avesse di che scrivere
