A fost o seară plăcută în Florența, numai bună pentru a viziona o piesă de teatru. M-am dus înainte cu câteva zile pentru a achiziționa bilete: în fața casierei am cerut cu mândrie două bilete pentru piesa Il giardino dei ciliegi, regizat de Roberto Bacci și scris de Anton Cehov. Am privit doamna de la casă cu mândrie în ochi: o piesă românească la Teatrul Pergola din Florența.
Pe data de 23 Februarie, la ora 20:45 întreaga comunitate românească a avut șansa de a vedea o piesă de teatru dramatică, Livada de vișini.
Am ajuns pe la 20:20 și ca fiecare invitat, am căutat să mă unesc persoanelor cunoscute. Cu zece minute înainte, ne-am îndreptat către sală: recunosc, nu mai intrasem într-o sală de teatru de câțiva ani și auzisem de frumusețea Teatrului Pergola! Am rămas plăcut surprinsă: evenimentul avea loc într-o sală maestoasă, împodobită cu decorațiuni elegante și sofisticate. Spațiul scenic era decorat într-un mod simplu iar în mijlocul sălii era plasată o punte care ducea către intrarea publicului. Decorațiunile era neîncărcat dar recunosc că ceea ce mi-a atras atenția au fost bucățile de hârtie tăiate și aruncate pe podeaua scenei: inițial am crezut că voia să reprezinte norii, ca apoi să descopăr că aceste mici bucăți de hârtie erau petalele vișinilor în floare.
Câteva detalii despre poveste: Ljuba se întoarce acasă dintr-un voiaj la Paris, acolo unde a fugit după moarte copilului ei, ce s-a înecat în râul de lângă livadă. Cu ea se întoarce fata ei mai tânăra, Anja, de care s-a îndrăgostit tânărul Trofimov, un student de cinzeci de ani care la un moment dat a surprins publicul cu un monoloc motivațional. Aș putea spune că Trofimov, la fel ca și Ljuba, reprezintă oamenii cărora fericire nu poate fi cumpărată cu banii. Ljuba face parte dintre aristocratici dar toată viața ei a iubit bărbații nepotriviți. Gaev, fratele Ljubei, și Varia, au rămas acasă.
Despre aceste două personaje trebuie să știți câteva lucruri: Gaev, după părerea mea, este un personaj adorabil. Își iubește sora extrem de mult deși știe că este o femeie “cam ușoară“, își iubește nepoatele, mai ales pe Anja și nu-l poate suporta pe Lopahin, viitorul soț al Variei. În ceea ce o privește pe Varia, acest personaj mi se pare latura pesimistă a umanității: femeie cu picioarele pe pământ, puțin prea timidă atunci când apare în fața lui Lopahin și fermă în ceea ce privește extrema bunătate Ljubei. Apoi mai există câteva personaje care au rolul de a destinde momentele încărcate emoțional: spre exemplu majordomul familiei, un bătrânel scandalizat de faptul că nu mai existe diferențe între săraci și bogați. În concluzie, scena era destul de plină.
Recunosc, inițial mi-a fost greu să înțeleg dinamica personajelor și chiar nu înțelegeam care este personajul principal. Totul a început cu o scena Lopahin plus alte două personaje, așteptau familia Aniei. Este interesant cum o piesă de teatru care durează circa două ore și ceva, chiar trei dacă pui și intervalul, se poate ambienta într-un singur loc: livada. Cu momente dramatice și momente amuzante, toți parcă nu recunosc că au o problemă: livada va fi vândută pentru a acoperi datoriile familiei. Lopahin încearcă să le explice că s-ar putea împărți terenul pentru a fi închiriat vilegiaturiștilor. Toți sunt împotrivă iar 22 August, ziua în care livada va fi vândută la licitație, reprezintă sfârșitul acestei familii.
Pe parcursul piesei am avut o problemă: timpul. Ca spectator, este important să-nțeleg în ce perioadă mă aflu pentru a capta mesajul cât mai bine. Costumele personajelor erau splendide: alese cu grijă, materiale minunate, valizele și toate accesoriile m-au făcut să mă simt într-o lume boemică. La un moment dat, când Lopahin cumpără livada la licitație, intră pe scenă un grup de bărbați cu drujbe în mână. Acest moment m-a făcut să mă pierd în spațiu. Același lucru l-am simțit văzând costumul lui Lopahin: dacă familia Anjiei reprezintă un flashback, anumite elemente te readuc în lumea modernă.
Ca să fiu sinceră, deși m-am simțit puțin pierdută printre atâtea personaje, piesa mi-a plăcut. Nu mă așteptam să dureze atât, mai ales că în ziua de azi este greu să captezi atenția unui om pentru aproape trei ore dar am apreciat faptul că au fost introduse momente amuzante pentru a destinde atenția spectatorului după momente încărcate emoțional. Anumite discursuri erau atât de profunde încăt îmi simțeam fruntea mult prea încordată, tocmai din acest motiv consider că momentele amuzante au clădit un echilibru. Încă un punct în favoare: personajele s-au plimbat foarte mult prin sală. Am avut ocazia de a-i vedea de aproape și pot spune că actorii sunt extrem de naturali și expresivi.
Dacă ar trebui să spun câteva idei principale, acestea ar fi: familia Aniei risca să piardă livada în care ea și fratele ei au crescut. Deși li se spune că există o soluție, încăpățânarea lor îi face să piardă livada și sunt nevoiți să plece din nou la Paris. Lopahin îl putem considera ca un om de afaceri care încearcă să-și răzbune strămoșii. Anja decide să-i ofere mâna Variei deși vor pleca la Paris. Personal consider că personajul Aniei este fascinant: deși cred că este puțin prea generoasă și cu capul în nori, reprezintă bunătatea și inocența pe care astăzi o găsim cu greu în oameni. N-am reușit să-nțeleg dacă Lopahin poate fi considerat un personaj negativ sau positiv, cert este că la un moment dat credeam că va dona livada și se va însura cu Varia. Mea culpa, am uitat că este o piesă dramatică.
Din punctul meu de vedere, Cehov a vrut să povestească ce înseamnă amintirile, locurile în care am crescut și afecțiunea. Ceea ce reprezintă tot pentru tine, pentru altcineva înseamnă nimic: dacă acest om deține controlul, în cazul acesta banii, ce era tot pentru tine devine nimic pentru el. Drama zilelor noastre este că suntem într-o continuă goană după bani și putere dar câteodată ar fi bine să ne oprim, să ne întindem pe iarbă și să ne bucurăm de “Livada de vișini”, mai exact de viață. Dacă m-am emoționat? Cu mâna pe inimă vă spun că finalul m-a făcut să pierd câteva lacrimi și să simt un nod în gât. Dacă ați văzut piesa, veți înțelege.
Sunt onorată pentru că am participat la asemenea eveniment și sunt mândră de organizatorii evenimentului. Felicit comunitatea română pentru că a participat în număr mare, m-am bucurat să văd atâția iubitori al frumosului! Îmi place să cred că asemenea eveniment ne ajută să îmbunătățim starea noastră sufletească, că încă mai avem sete de cultură și curiozitate.
Maria Cristiana Tudose
Blog: EU SUNT FEMEIE
Facebook: EU SUNT FEMEIE
