Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi, 13 iunie, Înălţarea Domnului, la 40 de zile de la Înviere. Înălţarea este unul dintre cele 12 mari Praznice Împărăteşti ale Bisericii ortodoxe.
Potrivit credinţei ortodoxe, Înălţarea Domnului este o garanţie a înălţării oamenilor: „Iar Eu când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine„, (Ioan 12:32).
În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Această zi se sărbătoreşte la fel ca ziua de Paşti: se înroşesc ouă, se coace cozonac, iar salutul este “Hristos s-a înălţat! – Adevărat s-a înălţat!”.
De Înălţare se fac pomeni pentru morţi, în special brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Casele şi mormintele se împodobesc, în unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean.
Oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.
La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.
Femeile nu împrumută sare şi nu dau foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smântână. Sunt marcate vitele şi se taie mieii.
În toate lăcaşurile de cult din ţară şi străinătate ale BOR sunt pomeniţi eroii – ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile – care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.