Naşterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare a anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. În popor i se mai spune şi Sfânta Maria Mică, spre a o deosebi de Adormirea Maicii Domnului, sau Sfânta Maria Mare, din 15 august, care este ultimul Praznic Împărătesc al anului bisericesc.
Tradiţia bisericii spune că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana din Nazaret; erau sterpi şi erau în vârstă, dar ei doreau totuşi, aprig, un copil. Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor şi lacrimilor părinţilor ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune.
Creştinii ortodocşi nu mărturisesc doctrina romano-catolică a Imaculatei Concepţii a Mariei, prin care se presupune că Maria a fost ferită de păcatul strămoşesc pe care noi toţi îl purtăm ca urmare a descendenţei din Adam şi Eva, anticipând astfel naşterea lui Hristos cel fără de păcat. Biserica Ortodoxă spune că Maica Domnului a primit păcatul strămoșesc, fiind concepută la fel ca întreaga omenire şi astfel a avut nevoie şi ea de mântuire.
Maica Domnului este fiinţa cea mai înaltă şi mai curată care s-a născut din neam omenesc. În ierarhia cerească, ea vine imediat după/sub perfecţiunea lui Dumnezeu.
