Interviu cu Walter Adelin Buţurcă, un tânăr din comunitatea românească din Zaragoza, venit la vârsta de 4 ani în Spania. Practic, poate fi considerat un tânăr de generaţia a doua din Spania.
Walter, te rog să te descrii în câteva cuvinte pentru cititorii noştri.
«M-am născut în Tecuci, Judeţul Galaţi, dar am petrecut primii 4 ani din viaţă în satul în care cu adevărat am fost crescut: Vizureşti, comuna Buciumeni. Am fost nevoiţi să plecăm din România spre „o viaţă mai bună”. Destinul final a fost Spania, Zaragoza, deoarece că mătuşa mea locuia de înainte pe aceste meleaguri care pentru noi atunci erau necunoscute. Cu timpul m-am adaptat, iar această experienţă a fost una benefică pentru mine, m-a călit pentru alte situaţii. Acum sunt la liceu aici. Se pare că despărţirea mea de România a fost definitivă!»
Care este cariera pe care vrei să o urmezi?
«Aş opta pentru facultatea de educaţie fizică din Huesca (I.N.E.F.) şi o facultate de limbi străine. În viitor, pe plan profesional, vreau să fac o muncă activă în care ar trebui să mă folosesc de limbile străine.
De ce facultatea de educaţia fizică? Motivele sunt simple, pentru că de mic eram sportiv şi plin de energie, şi ca să am o modalitate de a-mi consuma această energie, părinţii m-au înscris la karate , sport pe care îl practic cu mare plăcere în continuare.
De asemenea, am învăţat la fel de bine ambele limbi, cea maternă şi cea spaniolă, fapt ce mă ajută foarte mult, am avantajul de a cunoaşte foarte bine două limbi.»
Eşti un tânăr foarte implicat în proiecte culturale, artistice şi în activităţile organizate de Parohia Ortodoxă.
«Am participat la concursul de poezie în limba română („Rumanos sin Fronteras”) şi spaniola („I.E.S. ANDALÁN”), la proiectul Ambasadei României „Descoperă România”, concursuri de redacţie şi de sloganuri în spaniolă („I.E.S. ANDALÁN”), pluguşorul şi colindele organizate de „Parohia Adormirii Maicii Domnului”, cât şi de „Asociaţia Acasă”, am participat la piese de teatru şi dansuri populare organizate de „Asociaţia Acasă”.
Îmi place să mă implic, aşa păstrez legătură cu limba română şi cu ţara mea natală.»
Cum vezi tu România?
«O spun şi în poezia compusă tot despre acest subiect: „A mea Românie”. Pentru că n-am putut să trăiesc viaţa românească sută la sută, eu văd România că începutul unui drum foarte special pentru mine… drumul vieţii. Rădăcinile mele sunt acolo. Şi nu ca un început oarecare, la alegere, nu! Şi că acel avantaj pe care te simţi mândru să-l ai când te întreabă cineva cine eşti tu cu adevărat. Sunt român!»
Ai mai pleca din Spania?
«Bineînţeles că da, (am vizitat alte ţări că Franţa şi Portugalia), pentru că mereu ai ceva de învăţat dintr-un loc străin, mereu ai ceva de auzit de la alţi oameni, mereu trebuie să ştii că mai este lume pe unde calci… bineînţeles că-mi place călătoria.
Dar aici ne-au primit cu braţele total deschise şi nu am cum să spun că nu m-ar durea sufletul dacă ar trebui să părăsesc definitiv acest loc.»
Un cuvânt de încheiere.
«Mereu avem ceva de învăţat, să punem în valoare ceea ce avem şi să ne bucurăm că suntem români.»
Cătălin Serbu,
Gazeta de Spania
